Iar să vorbim. O, Doamne. Zâmbesc, resemnat.
— Despre ce anume?
— Despre diverse lucruri.
— Cum ar fi?
— Despre tine.
— Despre mine?
— Care‑i filmul tău preferat?
Îmi plac întrebările ei fulger.
— Azi este Pianul.
Ea îmi surâde.
— Desigur. Ce prostuţă sunt. Un rol trist şi incitant, pe care l‑ai putea juca fără mare efort. Atâtea realizări, domnule Grey.
— Şi cea mai mare eşti chiar tu, domnişoară Steele.
Zâmbeşte şi mai larg.
— Deci eu sunt numărul şaptesprezece.
— Şaptespezece?
— Numărul femeilor cu care, ăă… ai făcut sex.
Ah, la naiba.
— Nu chiar.
Zâmbetul îi dispare.
— Ai spus cincisprezece.
— Vorbeam despre numărul femeilor care‑au trecut prin camera mea de joacă. Credeam că la asta te referi. Nu m‑ai întrebat cu câte femei am făcut sex.
— Ah.
Face ochii mari.
— Fără perversiuni? întreabă.
— Nu. Tu eşti prima mea cucerire fără perversiuni.
Şi, dintr‑un motiv care‑mi scapă, mă simt incredibil de încântat de mine.
— Nu pot să‑ţi zic o cifră exactă. N‑am făcut crestături pe tăblia patului sau ceva de genul ăsta.
— Dar sunt de ordinul zecilor, sutelor… miilor?
— Al zecilor. Sunt de ordinul zecilor, pentru numele lui Dumnezeu.
Mimez indignarea.
— Toate supuse?
— Da.
— Nu mai rânji la mine, zice ea dispreţuitoare, încercând să‑şi înăbuşe râsul.
— Nu pot. Eşti amuzantă.
Şi cum ne zâmbim noi aşa, mă ia un pic ameţeala.
— La modul ciudat sau la modul caraghios?
— Un pic din amândouă, cred.
— Asta chiar e obrăznicie, venind de la tine, zice ea.
O sărut pe nas înainte s‑o iau prin surprindere.
— Asta o să te şocheze, Anastasia. Eşti pregătită?
