Şi nu vrea să plec, şi nici n‑are de gând să mă părăsească.
Can doarea gândurilor ei trece prin mine ca un vânt de vară, lăsând în urma sa căldură şi speranţă.
N‑are de gând să mă părăsească.
Iată, ai primit răspunsul, Grey.
Zâmbesc către ea. Pare că s‑a potolit şi s‑a oprit din vorbit.
Mă uit la ceas. E 4:57.
Oricum e timpul să ne trezim şi sunt binedispus. Mă duc să zbor cu planorul. Cu Ana. Îmi place la nebunie planorismul. O sărut scurt pe tâmplă, mă ridic din pat şi mă duc în salonul apartamentului, unde comand micul dejun şi verific starea vremii.
O altă zi toridă cu umiditatea ridicată. N‑o să plouă.
Fac repede duş, apoi iau hainele Anei din baie şi le aşez pe un scaun de lângă pat. În timp ce‑i aduc lenjeria îmi amintesc cum s‑a‑ntors împotriva mea planul meu diabolic în care voiam să‑i confisc chiloţii.
Ah, domnişoară Steele.
Şi după prima noastră noapte împreună…
Ah, apropo, am chiloţii tăi pe mine, spune ea, triumfătoare şi setrage de elasticul lenjeriei pe care văd scrise cuvintele „Polo“ şi „Ralph“.
Clatin din cap şi scot din dulap o pereche de boxeri, pe care i‑i pun pe scaun. Îmi place mult când îmi poartă hainele.
Ea mormăie ceva din nou şi mi se pare că a zis „cuşcă,“ dar nu sunt foarte sigur.
Despre ce naiba vorbeşte acolo?
Nu se mai foieşte, dar cât timp mă‑mbrac, ea doarme în conti‑
nuare ca un înger. În timp ce‑mi pun tricoul bate cineva la uşă. A sosit micul dejun: pateuri, o cafea pentru mine şi ceai Twinings English Breakfast pentru Ana. Din fericire, la acest hotel se găseşte marca ei preferată.
E momentul s‑o trezesc pe domnişoara Steele.
— Căpşune, bâiguie, iar eu mă aşez lângă ea pe pat.
Ce‑i cu fructele‑astea?
— Anastasia, o strig eu uşor.
— Vreau mai mult.
Ştiu că vrei, şi eu vreau.
— Haide, iubito, îi spun eu, încercând s‑o trezesc.
Ea scânceşte.
— Nu. Vreau să te ating.
La naiba.
— Trezeşte‑te.
Mă aplec şi o trag uşor cu dinţii de lobul urechii.
— Nu.
Strânge tare din ochi.
— Trezeşte‑te, iubito.
— O, nu, protestează ea.
— E timpul să te trezeşti, iubito. O să aprind lumina.
Mă întind şi aprind veioza de pe noptieră, care‑o scaldă pe Ana într‑o lumină palidă.
Se strâmbă.
— Nu, scânceşte ea.
Împotrivirea ei e amuzantă şi atât de diferită. În oricare dintre fostele mele relaţii o supusă somnoroasă ar fi fost pedepsită.
Îi sărut urechea şi şoptesc:
— Vreau să vânez zorile alături de tine.
