Flynn îmi atrage atenţia.

— Christian, gândeşte‑te la asta. Şedinţa s‑a terminat. Vreau să

ne vedem peste câteva zile şi să mai vorbim despre problemele pe care le‑ai menţionat. O s‑o rog pe Janet s‑o sune pe Andrea şi să

stabilească o întâlnire.

Se ridică în picioare şi ştiu că e momentul să plec.

— Mi‑ai dat mult de gândit, îi spun.

— Dacă nu ţi‑aş da, înseamnă că nu mi‑aş face meseria. Doar câteva zile, Christian. Avem foarte multe de discutat.

Miercuri,

Îmi strânge mâna, îmi zâmbeşte liniştitor, iar eu plec cu o mică

urmă de speranţă în suflet.

8 iunie 2011

Stau pe balcon şi privesc oraşul Seattle noaptea. Aici sunt foarte aproape de cer, departe de lume. Cum a spus ea?

Turnul meu de fildeş.

De obicei e linişte aici — dar în ultima vreme liniştea mea sufle‑

tească a fost dată peste cap de o anumită tânără cu ochi albaştri.

„—Te‑ai gândit să încerci o relaţie în stilul ei?“ Cuvintele lui Flynn mă chinuie, sugerându‑mi atât de multe posibilităţi.

Oare aş putea s‑o cuceresc din nou? Acest gând mă înspăimântă.

Iau o gură de coniac. De ce m‑ar primi înapoi? Pot eu deveni vreodată ce‑şi doreşte ea să fiu? Nu voi renunţa la speranţă. Trebuie să găsesc o cale.

Am nevoie de ea.

Ceva mă sperie — o mişcare, o umbră pe care o văd cu coada ochiului. Mă‑ncrunt. Ce mama naibii…? Mă întorc către umbră, dar nu văd nimic. Acum am şi vedenii. Dau coniacul peste cap şi mă‑ntorc în living.

648 Grey

Miercuri,

8 iunie 2011

Mami! Mami! Mami doarme pe podea. Doarme de multă

vreme. O zgâlţâi. Nu se trezeşte. O strig. Tot nu se trezeşte.

El nu‑i aici şi totuşi mami nu se trezeşte.

Mi‑e sete. În bucătărie îmi trag un scaun lângă chiuvetă

şi beau apă. Apa mi se‑mprăştie pe pulover. Puloverul e murdar. Mami tot doarme. Mami, trezeşte‑te! Încă zace. E

rece. Îmi iau păturica şi‑o acopăr pe mami, apoi mă‑ntind pe covoraşul verde şi lipicios, lângă ea.

Mă doare burtica. Îmi e foame, dar mami doarme‑n continuare.

Am doar două maşinuţe. Una roşie. Una galbenă.

Maşinuţa mea cea verde a dispărut. Se întrec pe podeaua pe care zace mami. Cred că mami e bolnavă. Caut ceva de mâncare. În congelator găsesc mazăre. E rece. O

mănânc încet. Îmi face rău la burtică. Mă culc lângă

mami. Mazărea dispare. E ceva în congelator. Miroase ciudat. O ling şi limba mi se lipeşte de ea. O mănânc 650 Grey

E L James 651

încet. Are un gust rău. Beau nişte apă. Mă joc cu maşi‑

nile şi mă culc lângă mami.

Mami e atât de rece şi nu se trezeşte. Uşa se deschide cu zgomot. O acopăr pe mami cu păturica. La naiba. Ce mama naibii s‑a întâmplat aici? Ah, târfa asta nebună şi distrusă. Rahat. La naiba. Dă‑te din calea mea, rahat ce eşti.

Îmi trage un şut, iar eu mă lovesc cu capul de podea. Mă

doare. Sună pe cineva şi pleacă. Încuie uşa. Mă‑ntind lângă

mami. Mă doare capul. Doamna poliţist e aici. Nu. Nu. Nu.

Nu m‑atinge. Nu m‑atinge. Eu rămân cu mami. Nu. Nu te‑apropia de mine. Doamna poliţist îmi ia păturica şi mă

ia în braţe. Eu ţip. Mami. Mami. Cuvintele mi‑au dispărut.

Nu le mai pot rosti. Mami nu mă mai aude. Nu mai am cuvinte.

Mă trezesc gâfâind, respirând adânc, şi mă uit în jur. Ah, slavă

Cerului — sunt la mine‑n pat. Încet, teama se risipeşte. Am douăzeci şi şapte de ani, nu patru. Chestia asta trebuie să înceteze.

Odinioară reuşeam să‑mi ţin coşmarurile sub control. Poate apărea unul la câteva săptămâni, dar nu erau chiar aşa — noapte de noapte.

De când a plecat.

Mă rostogolesc şi mă întind pe spate, privind fix în tavan. Când dormea lângă mine, dormeam bine. Am nevoie de ea în viaţa mea, în patul meu. Era echilibrul meu. O s‑o aduc înapoi.

Cum?