— O să‑ţi trebuiască asta.
Îi arunc hanoracul, iar ea se uită la mine uimită.
— Ai încredere‑n mine.
O sărut uşor pe buze. O iau de mână şi deschid uşa apartamen‑
tului, îndreptându‑ne către lift. Un angajat de‑al hotelului e acolo —
Brian, dacă e să ne luăm după ecuson —, aşteptând şi el liftul.
— Bună dimineaţa, spune el, salutându‑ne vesel în timp ce se deschid uşile.
Mă uit către Ana şi‑i zâmbesc cu subînţeles în timp ce intrăm în lift.
Fără prostioare în lift în dimineaţa aceasta.
Îşi ascunde zâmbetul şi‑şi lasă privirea‑n podea, înroşindu‑se în obraji. Ştie exact ce‑mi trece prin cap. Brian ne urează o zi bună
când coborâm.
Afară, valetul mă aşteaptă lângă Mustang. Ana ridică din sprân‑
ceană, impresionată de modelul GT500. Da, va fi o călătorie distrac‑
tivă, chiar dacă e doar un Mustang.
— Ştii, câteodată e minunat să fiu în pielea mea, o necăjesc eu şi fac o reverenţă politicoasă, deschizându‑i portiera.
— Unde mergem?
— O să vezi.
Trec la volan şi pornesc. La semafor tastez repede adresa aero‑
dromului pe GPS. Ne scoate din Savannah înspre I‑95. Dau drumul iPod‑ului şi în maşină se aude o melodie sublimă.
— Ce‑i asta? întreabă Ana.
— E din La Traviata. O operă de Verdi.
— La Traviata? Am auzit de ea. Nu mai ştiu unde. Ce înseamnă?
Îi arunc o privire de cunoscător.
— Păi, cuvânt cu cuvânt, înseamnă „femeia care‑a luat‑o pe o cale greşită“. E bazată pe cartea Dama cu cameli de Alexandre Dumas.
— Ah. Am citit‑o.
— Mă gândeam eu.
— Curtezana condamnată, îşi aminteşte ea, cu o voce melanco‑
lică. Hmm, e o poveste deprimantă, spune ea.
— Prea deprimantă?
Nu ne putem permite aşa ceva, domnişoară Steele, mai ales când sunt atât de binedispus.
— Vrei tu să alegi muzica? Uite ce am pe iPod.
Ating ecranul de navigare şi apare lista melodiilor.
— Alege tu, o poftesc, întrebându‑mă dacă îi place ceva din ce am eu.
Studiază lista cu atenţie şi caută prin ea, concentrându‑se. Apasă
pe un cântec şi viorile armonioase ale lui Verdi sunt înlocuite cu un ritm bubuitor şi cu vocea lui Britney Spears.
522 Grey
E L James 523
— „Toxic“, nu? întreb eu, încercând să glumesc.
Încearcă să‑mi spună ceva?
Se referă la mine?
