Clatină din cap.

— Nu eşti deloc monstrul care crezi tu. Meriţi multă afecţiune, Christian. Ştii şi tu asta. Ţi‑am mai spus‑o de multe ori. Numai tu crezi că nu meriţi aşa ceva.

Îl privesc în ochi, ignorându‑i banalităţile.

— Şi acum cum te simţi? mă întreabă.

Pierdut. Mă simt pierdut.

— Mi‑e dor de ea. Vreau s‑o văd.

Mă simt din nou ca la împărtăşanie, mărturisindu‑mi păcatele: nevoia foarte, foarte întunecată pe care o am de ea, de parcă aş fi dependent.

— Deci, în ciuda faptului că, după tine, nu‑ţi poate îndeplini nevoile, tot ţi‑e dor de ea?

— Da. Nu e doar percepţia mea, John. Nu poate fi ce vreau eu să

fie, şi nici eu nu pot să fiu ce‑şi doreşte ea.

— Eşti sigur?

— A plecat.

— A plecat pentru că ai lovit‑o cu cureaua. Nu poţi s‑o învino‑

văţeşti că nu‑ţi împărtăşeşte gusturile, nu‑i aşa?

— Nu.

— Te‑ai gândit să încerci o relaţie în stilul ei?

Poftim? Mă uit la el şocat. El continuă:

— Relaţiile sexuale cu ea au fost satisfăcătoare?

— Da, desigur, mă răstesc eu, iritat.

El nu mă bagă‑n seamă.

— Faptul că ai bătut‑o ţi‑a făcut plăcere?

— Mare plăcere.

— Ţi‑ar plăcea s‑o mai faci?

Să‑i mai fac asta? Şi s‑o văd cum pleacă — din nou?

— Nu.

644 Grey

E L James 645

— De ce?

— Pentru că nu‑i pe gustul ei. Îi fac rău. Îi fac rău cu adevărat…

şi nu poate… nu vrea….

Fac o pauză.

— Nu‑i place. Era furioasă. Atât de furioasă.

Expresia ei, ochii ei răniţi, toate astea mă vor obseda multă

vreme… şi nu mai vreau să fiu niciodată motivul privirii ei îndurerate.

— Eşti surprins?

Clatin din cap.

— Era furioasă, şoptesc. N‑am văzut‑o niciodată atât de supărată.

— Şi asta cum te‑a făcut să te simţi?

— Neajutorat.

— Iar acesta îţi e un sentiment familiar, subliniază el.

— În ce sens familiar?

Ce vrea să spună?

— Nu te recunoşti deloc? Trecutul tău?

Întrebarea lui mă dezechilibrează.

La naiba, am tot vorbit despre asta.

— Nu, nu mă recunosc. E altceva. Relaţia pe care‑am avut‑o cu doamna Lincoln a fost cu totul altceva.

— Nu mă refeream la doamna Lincoln.

— Dar la ce anume te refereai?

Am o voce gâtuită, pentru că‑mi dau seama brusc unde vrea să

ajungă.