— Bună, Ana, spune el, zâmbind cu gura până la urechi.

— Bună, Elliot.

Îi surâde.

Hai, că asta devine de nesuportat.

— Elliot, haide să mergem.

Şi ia‑ţi mâinile de pe ea.

— Sigur, face el, dându‑i drumul Anei, dar apucând‑o pe Kava‑

nagh şi sărutând‑o indecent.

Ah, pentru numele lui Dumnezeu.

Ana se simte stânjenită privindu‑i. N‑o pot condamna. Dar când se întoarce către mine, constat că are o expresie preocupată, privindu‑mă cu ochii îngustaţi.

La ce se gândeşte oare?

— Pe mai târziu, scumpo, bâiguie Elliot şi se vede de la o poştă

că‑i curg balele după Kavanagh.

Amice, fii şi tu demn, pentru numele lui Dumnezeu.

Ochii acuzatori ai Anei sunt aţintiţi asupra mea şi pentru un moment nu‑mi dau seama dacă e din cauza comportamentului lasciv al lui Elliot şi‑al lui Kate sau…

La naiba!

Asta e ceea ce‑şi doreşte. Să fie curtată şi alintată.

Eu nu sunt un romantic, scumpete.

O şuviţă de păr i‑a scăpat din coadă şi, fără să‑mi dau seama ce fac, i‑o dau după ureche. Îşi lipeşte faţa de degetele mele, iar acest 106 Grey

E L James 107

gest tandru mă surprinde. Degetul mare de la mâna mea rătăceşte pe buza ei de jos — e atât de moale şi‑aş vrea s‑o sărut din nou. Dar nu pot. Nu până nu‑mi dă consimţământul.

— Pe mai târziu, iubito, îi şoptesc, iar ea zâmbeşte şi chipul i se îndulceşte. Vin să te iau la opt.

Ezitând, mă răsucesc şi deschid uşa de la intrare, cu Elliot în spatele meu.

— Frate, trebuie să dorm, spune Elliot, de îndată ce ne urcăm în maşină. Femeia asta e nesătulă.

— Nu mai spune…

Tonul meu e plin de sarcasm. Ultimul lucru pe care mi‑l doresc e o poveste detaliată a acestei întâlniri de taină.

— Tu ce‑ai făcut, şmechere? Te‑a dezvirginat?

Îi arunc o privire care spune „du‑te dracului“.

Elliot izbucneşte în râs.

— Frate, eşti un ticălos tare înţepat.

Îşi trage peste faţă şapca cu însemnele echipei Sounders şi se cuibăreşte în scaun, ca să tragă un pui de somn.

Dau muzica mai tare.

Dormi dacă poţi, Lel iot!

Mda. Îl invidiez pe frate‑meu: uşurinţa cu care tratează femeile, faptul că poate dormi… şi faptul că nu e deloc ticălos.

Munca de cercetare pe care‑a făcut‑o Welch în legătură cu José Luis Rodriguez scoate la iveală o amendă pentru posesie de mari‑

juana. În registrele poliţiei nu este luat în evidenţă pentru hărţuire sexuală. Poate că aseară ar fi comis‑o pentru prima oară dacă n‑aş

fi intervenit eu. Deci nenorocitul ăla mic fumează iarbă? Sper că nu fumează şi în preajma Anei — şi mai ales, sper că ea nu fumează.

Deschid e‑mailul primit de la Andrea şi printez clauza de confi‑

denţialitate la imprimanta din biroul de acasă de la mine, în Escala.

Ana va trebui să‑l semneze dacă vrea să‑i arăt camera mea de joacă.

Şi într‑un moment de slăbiciune sau de orgoliu excesiv, sau poate de

optimism nemaiîntâlnit — nu ştiu exact care dintre ele — îi trec deja numele şi adresa pe contractul meu standard dintre dominator şi supusă şi‑l printez şi pe acesta.

Aud o bătaie în uşă.

— Hei, şmechere. Hai să mergem cu bicicletele, îl aud pe Elliot spunând.

Ah… copilul s‑a trezit din somn.

Mirosul pinilor, al pământului jilav şi al primăverii târzii e ca un balsam pentru simţurile mele; îmi aminteşte de acele zile din copilărie, când alergam prin pădure cu Elliot şi cu sora mea, Mia, sub ochii atenţi ai părinţilor noştri adoptivi. Liniştea, spaţiul, liber‑

tatea… foşnetul acelor uscate de pin sub tălpi.

Aici, în natură, puteam să uit.

Aici era refugiul unde mă ascundeam de coşmarurile mele.

Elliot pălăvrăgeşte în continuare, iar de la mine aşteaptă doar câte o mormăială ca să vorbească mai departe. Ne urmăm drumul pe malul plin de pietriş al râului Wil amette, dar gândurile mele fug către Anastasia. Pentru prima oară după mult timp, simt gustul dulce al nerăbdării. Am emoţii.