Doamne, ce fel de animal crede că sunt?
— Anastasia, erai aproape în comă. Necrofilia nu se numără
printre pasiunile mele.
Am un ton sec.
— Îmi place ca iubitele mele să fie conştiente şi pe fază.
Oftează uşurată, ceea ce mă face să mă întreb ce i s‑o fi întâm‑
plat înainte, poate‑o fi leşinat şi s‑o fi trezit în patul unui străin şi o fi aflat că i‑a tras‑o fără consimţământul ei. Poate că ăsta e modul de operare al fotografului. Gândul ăsta mă tulbură. Dar îmi aduc aminte de mărturisirea ei de azi‑noapte — că nu s‑a mai îmbătat niciodată. Mulţumesc lui Dumnezeu că n‑a făcut un obicei din asta.
— Îmi pare tare rău, spune şi pare foarte ruşinată.
La naiba. Poate c‑ar trebui să fiu mai îngăduitor cu ea.
— A fost o seară foarte distractivă. N‑o voi uita foarte curând.
Sper că am vorbit împăciuitor, dar ea ridică din sprânceană.
— Nu era cazul să mă urmăreşti cu nu ştiu ce dispozitiv demn de James Bond pe care îl construieşti tu pentru cel care dă mai mulţi bani. Oau! Acum e supărată. De ce oare?
— În primul rând, tehnologia care se ocupă cu urmărirea tele‑
foanelor mobile e disponibilă pe internet.
În fine, pe Internetul Ascuns…
— În al doilea rând, compania mea nu produce şi nici nu inves‑
teşte în niciun fel de aparatură de supraveghere.
Simt că mă aprind, dar e momentul meu.
— Şi în al treilea rând, dacă n‑aş fi venit după tine, probabil că
acum te‑ai fi trezit în patul fotografului şi, din câte îmi amintesc, nu păreai foarte entuziasmată de felul în care îşi pleda cauza.
Clipeşte de câteva ori, apoi începe să se hlizească.
Iar râde de mine.
— Din ce cronică medievală ai scăpat? Parcă eşti un cavaler curtenitor.
Este fermecătoare. Mă insultă… din nou, iar ireverenţa ei este reconfortantă, de‑a dreptul reconfortantă. Cu toate acestea, nu‑mi fac iluzii c‑aş fi vreun cavaler în armură strălucitoare. Frate, înţelege greşit. Şi, deşi s‑ar putea să nu fie în avantajul meu, mă simt obligat s‑o avertizez că nu e nimic nici cavaleresc, nici curtenitor la mine.
— Anastasia, mă îndoiesc. Poate un cavaler întunecat.
Dac‑ar şti — şi oare de ce discutăm despre mine? Schimb subiectul.
— Ai mâncat ceva aseară?
Scutură din cap.
Ştiam eu!
— Trebuie să mănânci. De aceea ţi‑a fost atât de rău. Pe bune, asta e regula numărul unu când vine vorba de băut.
— Ai de gând să mă mai cerţi mult?
— Asta crezi tu că fac?
— Aşa mi se pare.
— Ai noroc că doar te cert.
— Ce vrei să spui?
— Păi, dac‑ai fi fost a mea, nu mai puteai să stai în fund o săptămână după prostiile pe care le‑ai făcut ieri. N‑ai mâncat, te‑ai îmbătat, te‑ai pus în pericol de una singură.
Teama pe care o simt mă surprinde de‑a dreptul; ce comporta‑
ment iresponsabil, expus primejdiilor.
90 Grey
E L James 91
