— Nici nu vreau să mă gândesc la câte ţi s‑ar fi putut întâmpla.
Se încruntă.
— N‑aş fi păţit nimic. Eram cu Kate.
Foarte responsabilă, ce să zic!
— Şi fotograful? ripostez eu.
— José a sărit calul, atâta tot, spune ea, alungându‑mi îngrijo‑
rarea şi aruncându‑şi părul încurcat pe spate.
— Păi, data viitoare când sare calul, poate o să‑l pui puţin la punct.
— Eşti adeptul disciplinei stricte, nu‑i aşa? se răsteşte ea.
— Ah, Anastasia, nici nu‑ţi dai seama câtă dreptate ai.
Mi‑o închipui legată cu cătuşele de banca mea, cu un ghimbir decojit înfipt în fund ca să nu‑şi poată strânge fesele, apoi plesnită
bine cu o curea sau cu un bici. Mda… Asta ar învăţa‑o minte, să nu mai fie atât de iresponsabilă. Imaginea asta mi se pare extrem de ispititoare.
Mă priveşte cu ochii mari şi o expresie confuză, ceea ce mă face să mă simt încurcat. Oare‑mi poate citi gândurile? Sau se uită doar la chipul meu atrăgător.
— Mă duc să fac un duş. Doar dacă nu vrei tu să faci prima, îi zic, dar ea continuă să mă fixeze cu gura căscată.
Chiar şi cu gura deschisă este adorabilă. E greu să‑i rezist şi de aceea îmi permit s‑o ating, mângâind‑o pe obraz cu degetul mare.
Începe să gâfâie când o ating pe buza de jos — e atât de catifelată.
— Respiră, Anastasia, îi şoptesc, înainte să mă ridic în picioare şi s‑o anunţ că micul dejun va sosi în cincisprezece minute.
Nu spune nimic, gura aia obraznică nu mai are replică măcar o dată.
Ajuns la baie, inspir adânc, mă dezbrac şi intru sub duş. Aproape că sunt tentat să mă masturbez, dar mă opreşte frica de a nu fi desco‑
perit, pe care o am de mai multă vreme.
Elenei nu i‑ar plăcea deloc aşa ceva.
Obiceiuri vechi.
Las apa să curgă pe mine şi mă gândesc la ultimele schimburi de replici cu provocatoarea domnişoară Steele. Încă e acolo, în patul meu, aşadar nu cred că mă consideră complet respingător. Am observat cum şi‑a pierdut suflul şi cum mă urmărea cu privirea prin încăpere.
Mda. Există speranţă.
Dar oare ar fi o supusă bună?
E evident că nu ştie nimic despre acest stil de viaţă. Nu poate nici măcar rosti cuvintele „futai“ sau „sex“ sau vreun alt eufemism pentru futut pe care îl folosesc zilele astea studentele savante. E
foarte inocentă. Probabil că a trăit nişte experienţe confuze cu băieţi precum fotograful.
Gândul că ar putea s‑o înghesuie cineva într‑un colţ mă irită.
Aş putea s‑o întreb, direct, dacă e interesată.
Nu. Ar însemna să‑i arăt la ce‑ar trebui să se înhame dacă ar fi de acord să aibă o relaţie cu mine.
Deocamdată să vedem cum merg lucrurile la micul dejun.
Mă clătesc, stând în dreptul jetului de apă fierbinte, îmi strâng toate forţele pentru runda a doua a meciului împotriva Anastasiei Steele. Opresc apa şi iau un prosop. Mă uit rapid în oglinda aburită
şi mă hotărăsc să nu mă bărbieresc azi. Micul dejun va sosi în foarte scurt timp şi mi‑e foame. Mă spăl repede pe dinţi.
Când deschid uşa dormitorului, văd că s‑a dat jos din pat şi‑şi caută jeanşii. Arată exact ca o căprioară speriată, cu picioare lungi şi cu ochi mari.
— Dacă îţi cauţi jeanşii, să ştii că i‑am trimis la spălat.
Chiar are nişte picioare superbe. N‑ar trebui să şi le ascundă sub pantaloni. Ochii i se îngustează şi am impresia că începe să se certe cu mine, aşa că îi spun de ce.
— Erau stropiţi din plin cu voma ta.
— Ah, spune ea.
Da. „Ah.“ Acum ce mai ai de comentat, domnişoară Steele?
— L‑am trimis pe Taylor să‑ţi cumpere altă pereche de jeanşi şi nişte încălţări. Toate sunt în plasa de pe scaun.
