— Unde ai dormit azi‑noapte? mă întreabă.

— La mine în pat.

Cu tine.

— Ah.

— Da, şi pentru mine a fost o noutate.

— Să nu faci… sex.

A rostit cuvântul care începe cu s… şi obrajii i s‑au înroşit din nou, ca de obicei.

— Nu.

Cum să‑i spun aşa ceva, fără să pară ciudat?

Spune‑i odată, Grey.

— Să dorm alături de cineva.

Nonşalant, îmi îndrept din nou atenţia către paginile de sport ale ziarului şi către cronica meciului de aseară, apoi o văd cum dispare în dormitor.

Nu, n‑a sunat deloc ciudat.

În fine, am obţinut o altă întâlnire cu domnişoara Steele. Nu, nu‑i o întâlnire. Trebuie să afle cum sunt eu. Oftez prelung şi beau ce mi‑a mai rămas din sucul de portocale. Ziua aceasta promite să fie foarte interesantă. Mă bucur când aud zgomotul uscătorului de păr şi sunt surprins că face ceea ce i s‑a spus.

Cât timp o aştept, îl sun pe valet să‑mi aducă maşina din garaj şi mai verific o dată adresa Anei pe Google Maps. Apoi scriu un mesaj şi‑o rog pe Andrea să‑mi trimită pe e‑mail un contract de confiden‑

ţialitate; dacă Ana îşi doreşte s‑o lămuresc, va trebui să‑şi ţină gura.

Îmi sună telefonul. E Ros.

În timp ce vorbesc la telefon, Ana iese din dormitor şi‑şi ia geanta. Ros vorbeşte despre Darfur, dar eu sunt atent doar la domni‑

şoara Steele. Scotoceşte prin geantă şi se bucură atunci când găseşte un elastic de păr.

Are un păr minunat. Bogat. Lung. Des. Într‑o doară, mă întreb cum ar arăta împletit. Ea şi‑l leagă la spate şi‑şi pune jacheta, apoi se aşază pe canapea, aşteptând să termin convorbirea.

— Bine, aşa facem. Ţine‑mă la curent cu evoluţia situaţiei.

Închei conversaţia cu Ros. A făcut pur şi simplu minuni şi dato‑

rită ei transportul nostru cu hrană va ajunge în Darfur.

— Eşti gata? o întreb pe Ana.

Ea dă din cap că da. Îmi iau sacoul şi cheile de la maşină şi o urmez. Mă priveşte pe furiş printre genele sale lungi în timp ce mergem către lift, iar buzele i se curbează într‑un zâmbet timid. Îi zâmbesc şi eu.

100 Grey

E L James 101

Ce mama dracului am?

Liftul soseşte şi o las pe ea să intre prima. Apăs pe butonul pentru parter şi uşile se închid. În spaţiul mic al liftului devin în întregime conştient de prezenţa ei. O urmă a parfumului ei dulce îmi invadează

simţurile… Ritmul respiraţiei i se schimbă şi începe să gâfâie puţin, după care se uită la mine cu o privire care spune „Vino‑ncoace!“

La naiba.

Îşi muşcă buza.

Face asta intenţionat. Şi pentru o fracţiune de secundă mă pierd în privirea ei senzuală şi fascinantă. Ea nu dă înapoi.

Am erecţie.

Instantaneu.

O doresc.

Aici.

Acum.

În lift.

— Ah, la naiba cu birocraţia.

Vorbele astea vin de nicăieri şi instinctiv o iau în braţe şi o împing lângă perete. Îi prind ambele mâini, i le ridic deasupra capului ca să

nu mă poată atinge şi, după ce o văd imobilizată, îi bag cealaltă mână

în păr în timp ce buzele mele le caută şi le găsesc pe ale ei.

Ea geme aproape de gura mea, un fel de cântec al sirenei, şi, în sfârşit, îi descifrez toate aromele: mentă şi ceai şi o livadă întreagă

de fructe dulci. Are gustul la fel de plăcut ca înfăţişarea. Îmi aduce aminte de o perioadă înfloritoare. Doamne, Dumnezeule. Tânjesc după ea. O apuc de bărbie, prelungind sărutul, şi simt cum limba ei o atinge ispititor pe a mea… explorând. Chibzuind. Simţind.

Răspunzându‑mi la sărut.

Ah, Dumnezeule sfânt.

— Eşti. Atât. De. Dulce, îi şoptesc lângă buze, în întregime ameţit, îmbătat de parfumul şi de gustul ei.

Liftul se opreşte şi uşile încep să se deschidă.

Revino‑ţi, Grey.