98 Grey
E L James 99
— Mănâncă!
Vocea‑mi sună şi mai convingător.
— Anastasia, am o problemă cu hrana irosită. Mănâncă.
— Nu pot să mănânc toate astea.
Examinează toată mâncarea de pe masă, iar eu mă simt încă o dată vinovat. Da, e prea multă mâncare aici.
— Mănâncă tot ce ai în farfurie. Dac‑ai fi mâncat ca lumea ieri, n‑ai mai fi aici şi eu nu mi‑aş dezvălui adevăratele intenţii atât de curând.
La naiba. Asta ar putea fi o greşeală uriaşă.
Se uită la mine cu coada ochiului şi, în timp ce se joacă cu mâncarea prin farfurie, strâmbă din buze.
— Ce e aşa de amuzant?
Scutură din cap şi‑şi vâră în gură ultima îmbucătură de clătită, încercând să nu izbucnească în râs. Mă surprinde, ca întotdeauna.
E ciudată, imprevizibilă şi dezarmantă. Vrea cu tot dinandinsul să
mă facă să râd şi, cu atât mai mult, vrea să mă facă să râd de mine însumi.
— Fii fată cuminte, mormăi eu. Te duc acasă după ce‑ţi usuci părul. Nu vreau să te îmbolnăveşti.
Trebuie să fii puternică diseară, pentru ceea ce am să‑ţi arăt.
Deodată, se ridică de la masă şi mă abţin cât pot să nu‑i spun că
nu i‑am dat voie să facă asta.
Nu e supusa ta… deocamdată, Grey.
Îndreptându‑se către dormitor, se opreşte lângă canapea.
— Unde ai dormit azi‑noapte? mă întreabă.
— La mine în pat.
Cu tine.
— Ah.
— Da, şi pentru mine a fost o noutate.
— Să nu faci… sex.
A rostit cuvântul care începe cu s… şi obrajii i s‑au înroşit din nou, ca de obicei.
— Nu.
Cum să‑i spun aşa ceva, fără să pară ciudat?
Spune‑i odată, Grey.
— Să dorm alături de cineva.
Nonşalant, îmi îndrept din nou atenţia către paginile de sport ale ziarului şi către cronica meciului de aseară, apoi o văd cum dispare în dormitor.
Nu, n‑a sunat deloc ciudat.
În fine, am obţinut o altă întâlnire cu domnişoara Steele. Nu, nu‑i o întâlnire. Trebuie să afle cum sunt eu. Oftez prelung şi beau ce mi‑a mai rămas din sucul de portocale. Ziua aceasta promite să fie foarte interesantă. Mă bucur când aud zgomotul uscătorului de păr şi sunt surprins că face ceea ce i s‑a spus.
Cât timp o aştept, îl sun pe valet să‑mi aducă maşina din garaj şi mai verific o dată adresa Anei pe Google Maps. Apoi scriu un mesaj şi‑o rog pe Andrea să‑mi trimită pe e‑mail un contract de confiden‑
ţialitate; dacă Ana îşi doreşte s‑o lămuresc, va trebui să‑şi ţină gura.
Îmi sună telefonul. E Ros.
În timp ce vorbesc la telefon, Ana iese din dormitor şi‑şi ia geanta. Ros vorbeşte despre Darfur, dar eu sunt atent doar la domni‑
şoara Steele. Scotoceşte prin geantă şi se bucură atunci când găseşte un elastic de păr.
Are un păr minunat. Bogat. Lung. Des. Într‑o doară, mă întreb cum ar arăta împletit. Ea şi‑l leagă la spate şi‑şi pune jacheta, apoi se aşază pe canapea, aşteptând să termin convorbirea.
