— E uşor să găseşti femei care vor să facă asta?

Ah, dac‑ai şti tu.

— Ai fi surprinsă.

Am un ton ironic.

— Atunci de ce eu? Chiar nu înţeleg.

E de‑a dreptul năucită.

Iubito, eşti atât de frumoasă. Cum să nu‑mi doresc să fac asta cu tine?

— Anastasia, ţi‑am spus. Ai ceva anume. Nu te pot lăsa în pace.

Sunt atras de tine ca un fluture de noapte de o flacără. Te doresc enorm, mai ales acum, când te muşti iarăşi de buză.

— Cred c‑ai interpretat greşit acest clişeu, spune ea, şi asta e o replică absolut deranjantă.

— Mănâncă! îi ordon eu, schimbând subiectul.

— Nu. Nu am semnat nimic deocamdată, aşa că voi mai profita puţin de libertate, dacă nu te deranjează.

Ah… gura ei cea obraznică.

— Cum doreşti, domnişoară Steele.

Şi sunt nevoit să‑mi ascund un zâmbet.

— Câte femei au fost? continuă ea şi bagă un bob de strugure în gură.

— Cincisprezece.

Îmi feresc privirea.

— Pentru perioade lungi de timp?

— Unele da.

— Ai rănit‑o pe vreuna?

— Da.

— Grav?

— Nu.

Dawn s‑a refăcut, doar că a fost puţin şocată de întreaga experi‑

enţă. Ca să fiu cinstit, la fel am fost şi eu.

— O să mă răneşti şi pe mine?

— La ce te referi?

— Fizic, o să mă răneşti?

Doar cât poţi rezista.

— Te voi pedepsi când o vei cere şi va fi dureros.

De exemplu, când te vei îmbăta şi vei intra în bucluc.

— Ai fost vreodată bătut? mă întreabă.

— Da.

De multe, multe ori. Elena era al naibii de pricepută să mânu‑

iască bastonul. E singura atingere pe care o pot tolera.

Face ochii mari şi pune la loc strugurii nemâncaţi pe farfurie, apoi soarbe din vin. Lipsa ei de apetit este enervantă şi o afectează

şi pe a mea. Poate ar trebui să trec la partea neplăcută a lucrurilor şi să‑i prezint regulile.

— Haide să discutăm la mine în birou. Vreau să‑ţi arăt ceva.

Mă urmează şi se aşază în fotoliul de piele din faţa biroului meu, iar eu mă sprijin de el, cu braţele îndoite.

Aici se află tot ce vrea să ştie. E o binecuvântare faptul că e atât de curioasă — şi că încă n‑a dat bir cu fugiţii. Iau o pagină din contractul aflat pe birou şi i‑o înmânez.

— Acestea sunt regulile. Ele se pot schimba. Fac parte din contract, pe care îl vei avea şi tu. Citeşte regulile şi hai să le discutăm.

Ochii ei cercetează pagina cu pricina.

— Limite dure? mă întreabă.

— Da. Tot ce nu vei face, tot ce nu voi face, trebuie specificat în contract.

126 Grey

E L James 127

— Nu sunt sigură că voi accepta bani pentru îmbrăcăminte. Mi se pare aiurea.

— Vreau să te răsfăţ. Lasă‑mă să‑ţi cumpăr nişte haine. Uneori e nevoie să mă însoţeşti la evenimente.

Grey, ce tot spui acolo? Asta ar fi ceva inedit.