— Niciodată?

Incredibil.

Scutură din cap, cu ochii mari.

— Eşti virgină?

Nu‑mi vine să cred că mi se întâmplă asta.

Ea dă din cap, stingheră. Închid ochii. Nici nu mă pot uita la ea.

Cum de‑am brodit‑o atât de prost?

Simt cum mă cuprinde furia. Ce pot să fac cu o virgină? Mă uit urât la ea şi simt cum clocotesc de nervi.

— De ce mama dracului nu mi‑ai spus? mârâi eu şi încep să mă

plimb în sus şi‑n jos prin birou.

Ce vreau eu de la o virgină? Ea ridică din umeri cerându‑şi parcă

iertare şi nu‑şi găseşte cuvintele.

— Nu înţeleg de ce nu mi‑ai spus.

Exasperarea din vocea mea e evidentă.

— N‑a venit vorba niciodată, spune ea. N‑am obiceiul de a comunica statusul meu sexual tuturor persoanelor pe care le întâl‑

nesc. În plus, de‑abia ne cunoaştem.

Ca întotdeauna, este o observaţie pertinentă. Nu‑mi vine să cred că i‑am făcut turul de onoare al camerei de joacă — mulţumesc lui Dumnezeu pentru clauza de confidenţialitate.

— Ei bine, acum ştiu mult mai multe despre tine, mârâi eu.

Ştiam că eşti neexperimentată, dar virgină! La naiba, Ana, tocmai ţi‑am arătat…

Nu doar camera de joacă: ci şi regulile mele, şi limitele. Iar ea nu ştie nimic. Cum am putut să fac aşa ceva?

— Doamne, iartă‑mă, şoptesc pentru mine.

Sunt absolut pierdut.

Un gând alarmant îmi dă târcoale — singurul nostru sărut din lift, unde aş fi putut să i‑o trag fără prea multe comentarii — a fost oare primul ei sărut?

— Te‑a mai sărutat cineva, în afară de mine?

Te rog să spui că da.

— Sigur că da.

Pare jignită. Da, a mai fost sărutată, dar nu foarte frecvent. Şi, dintr‑un anume motiv, acest gând mi se pare… mulţumitor.

— Şi niciun băiat nu te‑a vrăjit definitiv? Nu pricep, pur şi simplu. Ai 21 de ani, aproape 22. Eşti frumoasă.

Cum de nu i‑a tras‑o niciun tip?

La naiba, poate că e o persoană religioasă. Nu, Welch ar fi desco‑

perit aşa ceva. Coboară privirea în pământ şi cred că zâmbeşte. Oare crede că e amuzant? Îmi vine să‑mi trag una.

— Şi tu discuţi cu mine serios ce vreau să fac, când nu ai strop de experienţă.

Nu mai am cuvinte. Cum e posibil aşa ceva?

— Cum de‑ai evitat să faci sex? Spune‑mi, te rog.

Căci eu nu pricep. E la facultate — şi, din câte‑mi amintesc din timpul colegiului, toţi puştii şi‑o trăgeau ca iepurii.

Toţi. În afară de mine.

Gândul ăsta este unul întunecat, dar îl îndepărtez deocamdată.

Ana ridică uşor din umerii ei mici.

— Nimeni n‑a… ştii tu…

Nu‑şi termină fraza.

Nimeni ce? Nimeni n‑a văzut cât de atrăgătoare eşti? Nimeni nu s‑a ridicat la nivelul pretenţiilor tale — iar eu mă ridic?

Eu?

Chiar nu ştie nimic. Cum ar putea vreodată să fie supusă dacă

nu are nici cea mai vagă idee despre sex? Chestia asta nu va func‑

ţiona… şi toate eforturile mele au fost în van. E o afacere pe care n‑o pot încheia.

— De ce eşti supărat pe mine? şopteşte ea.

130 Grey

E L James 131

Bineînţeles că asta crede. Îndreaptă lucrurile, Grey.

— Nu sunt supărat pe tine, pe mine sunt supărat. Am presupus pur şi simplu…