— Şi vreau să fii bine îmbrăcată. Sunt sigur că salariul tău, atunci când îţi vei găsi o slujbă, nu va acoperi genul de haine pe care mi‑ar plăcea să le porţi.

— Nu trebuie să le port atunci când nu sunt cu tine?

— Nu.

— Bine. Nu vreau să fac sport de patru ori pe săptămână.

— Anastasia, vreau să fii suplă, puternică, energică. Crede‑mă, trebuie să faci sport.

— Dar cu siguranţă nu de patru ori pe săptămână. Mai bine de trei ori?

— Vreau să faci de patru ori pe săptămână.

— Credeam că e o negociere.

Din nou e dezarmantă şi mă învinge cu propriile mele trucuri.

— Bine, domnişoară Steele, ai dreptate încă o dată. Ce zici de o oră trei zile pe săptămână şi încă o jumătate de oră în cea de‑a patra zi?

— Trei zile, trei ore. Am impresia că vrei să mă păstrezi în formă

cât timp stau aici.

Ah, aşa sper.

— Da, aşa am de gând. Bine, de acord. Eşti sigură că nu vrei să fii stagiară în compania mea? Eşti o bună negociatoare.

— Nu, nu cred că‑i o idee bună.

Sigur că are dreptate. Aceasta este şi regula mea numărul unu: niciodată să nu te culci cu angajatele.

— Deci limitele... Acestea sunt ale mele.

Îi dau lista.

Acum e acum, momentul adevărului. Îmi cunosc limitele pe dinafară şi tai una câte una de pe listă când o urmăresc cum le citeşte.

Păleşte din ce în ce mai tare la faţă, pe măsură ce se apropie de sfârşit.

La naiba, sper că n‑am speriat‑o de tot.

O doresc. Vreau să mi se supună… rău de tot. Ea înghite în sec, aruncându‑mi o privire agitată. Cum pot s‑o conving să‑mi dea o şansă? Ar trebui s‑o liniştesc cumva, să‑i arăt că sunt capabil de sentimente mai bune.

— Ai ceva de adăugat?

În adâncul sufletului meu sper să nu adauge nimic. Vreau să

am mână liberă în ceea ce‑o priveşte. Se uită fix la mine, încă negă‑

sindu‑şi cuvintele. E enervant. Nu sunt obişnuit să aştept răspunsuri.

— E ceva ce nu ai dori să faci? insist eu.

— Nu ştiu.

Nu e deloc răspunsul pe care‑l aşteptam.

— Cum adică nu ştii?

Se foieşte pe scaun, părând stânjenită, şi se tot muşcă de buza de jos, în joacă. Din nou.

— N‑am mai făcut niciodată aşa ceva.

La naiba, sigur că n‑a mai făcut.

Răbdare, Grey. Pentru numele lui Dumnezeu. Ai înnebunit‑o cuatâtea informaţi . Îmi continui abordarea blândă. Şi asta e o premieră.

— Păi, când ai făcut sex, a fost ceva ce nu ţi‑a plăcut să faci?

Şi‑mi amintesc de fotograful care practic se urca pe ea ieri.

Ea se îmbujorează şi asta îmi trezeşte interesul. Ce‑a făcut şi nu i‑a plăcut? E aventuroasă în pat? Pare atât de... inocentă. În mod normal aşa ceva nu mi se pare incitant.

— Mie poţi să‑mi spui, Anastasia. Trebuie să fim sinceri unul cu altul sau chestia asta nu va funcţiona.

Trebuie s‑o încurajez să se destindă — nici măcar nu vorbeşte despre sex. Se foieşte din nou şi‑şi coboară privirea în pământ.

Haide odată, Ana.

— Spune‑mi, îi ordon.

Doamne, Dumnezeule, enervantă mai e.

— Păi, n‑am mai făcut niciodată sex, deci n‑am de unde să ştiu, şopteşte ea.

128 Grey

E L James 129

Totul încremeneşte.

Nu‑mi vine să cred aşa ceva.

Cum?

De ce?

La naiba!