— Sunt dominant, zic eu repede, sperând să depăşim acest punct din conversaţie.

— Asta ce înseamnă? întreabă ea, şocată, presupun.

— Înseamnă că vreau să mi te supui de bunăvoie, în toate sensurile.

— De ce‑aş face aşa ceva?

— Ca să mă satisfaci, şoptesc eu.

De asta am nevoie de la tine.

— Pe scurt, vreau să‑ţi doreşti să mă satisfaci.

— Cum fac asta? spune ea, respirând greu.

— Am nişte reguli şi vreau să te conformezi acestor reguli. Sunt spre binele tău şi spre plăcerea mea. Dacă urmezi aceste reguli, iar eu voi fi satisfăcut, te voi recompensa. Dacă nu, te voi pedepsi şi astfel vei învăţa.

Şi de‑abia aştept să încep să te dresez. În toate felurile posibile.

Fixează cu privirea bastoanele din spatele băncii.

— Şi toate astea unde se încadrează?

Face un pas către ceea ce se află în jurul ei.

— Toate fac parte dintr‑un pachet atrăgător. Şi recompensă, şi pedeapsă.

— Deci tu vei obţine plăcerea dacă îţi vei exercita voinţa asupra mea.

Te‑ai prins, domnişoară Steele.

— Mai întâi trebuie să‑ţi câştig încrederea şi respectul, ca să mă

laşi după aceea să‑mi exercit voinţa asupra ta.

Trebuie să‑mi acorzi permisiunea ta, iubito.

— Voi simţi plăcere, chiar bucurie, dacă mi te vei supune. Cu cât mi te supui mai mult, cu atât mă voi bucura mai tare — e o ecuaţie foarte simplă.

— Bine, şi eu ce obţin la faza asta?

— Pe mine.

Ridic din umeri. Asta e, iubito. Doar pe mine. În întregime. Şi vei obţine şi tu plăcere…

Are o expresie din ce în ce mai uluită în timp ce se uită la mine, fără să zică nimic.

Este exasperant.

— Nu laşi să se vadă nimic din ce gândeşti, Anastasia. Hai să

mergem înapoi la parter unde mă pot concentra mai bine. Faptul că

te afli aici îmi distrage foarte tare atenţia.

Îi întind mâna şi, pentru prima oară îşi mută privirea de la mâna la faţa mea, neştiind ce să facă.

La naiba.

Am înfricoşat‑o.

— Nu‑ţi voi face niciun rău, Anastasia.

Timid, îşi lasă mâna în mâna mea. Sunt în culmea fericirii. Nu a luat‑o la goană.

Uşurat, mă hotărăsc să‑i arăt dormitorul supusei.

— Dacă eşti de acord cu asta, lasă‑mă să‑ţi arăt mai departe.

O conduc pe culoar.

— Aceasta va fi camera ta. Poţi s‑o decorezi cum vrei tu, să‑ţi aduci aici ce‑ţi doreşti tu.

122 Grey

E L James 123

— Camera mea? Te aştepţi să mă mut aici? murmură ea, neve‑

nindu‑i să creadă.

Mă rog. Poate‑ar fi trebuit să păstrez acest detaliu pentru mai târziu.

— Nu de tot, o liniştesc eu. Numai, să zicem, de vineri seara până duminică. Trebuie să vorbim despre toate acestea. Să nego‑

ciem. Dacă vrei să faci asta.

— Voi dormi aici?

— Da.

— Dar nu cu tine.

— Nu. Ţi‑am spus, nu dorm cu tine, în afară de ocaziile când te îneci în băutură.

— Tu unde dormi?

— Camera mea este la parter. Vino, cred că‑ţi e foame.