Urechea omeneascã poate percepe sunete variind ca frecvenþe între 11 ºi 20.000 de Hz (cicli pe secundã).
(iii) Amplitudinea
Pentru producerea unui semnal acustic se consumã o anume cantitate de energie. Cu cît energia e mai mare, cu atît intensitatea semnalului va creºte. În spectru, intensitatea este analizatã pe axa verticalã ºi se exprimã prin distanþa faþã de axa orizontalã. Un formant aflat la o distanþã mare de axa orizontalã indicã un semnal cu intensitate mare. Proximitatea de aceeaºi axã indicã un semnal cu intensitate slabã. În spectru, intensitatea se apreciazã, aºadar, prin amplitudinea vibraþiei:
110
Manual de lingvisticã generalã
În aceste douã scheme de spectru, semnalul din stînga este mai puternic decît cel din drea p ta.
Conceptul de intensitate, definit aici prin noþiunea de amplitudine, nu coincide întru totul cu cel de intensitate auditivã (denumitã popular, la aparatele radio obiºnuite, volum).
Inten si tatea-volum nu e funcþie numai de ampli tu di ne, ci ºi de frecven þã. Ea se mãsoarã în waþi sau, mai nuanþat, în deci beli. Urechea omului percepe un sunet cu o putere de mini mum 10 decibeli ºi nu suportã semnale ce depãºesc 160 decibeli (prag de durere).
(iv) Rezonanþa
Un corp aflat în vibraþie se numeºte în acusti cã sursã. Se întîmplã rar ca vibraþiile sursei sã nu întîlneascã în propa garea lor un obstacol. Obsta colul diminueazã, dupã cum e ºtiut, intensit atea vibraþiei. Pe de altã parte însã, obstacolul de care se loveºte o undã sonorã poate avea ºi rolul invers: acela de a funcþiona ca un amplificator al sursei.
Prin rezonanþã se înþelege disponibilitatea acusticã a unui obiect sau a unui sistem de obiecte de a reacþiona la vi braþiile unei surse. Reacþia la vibraþii înseamnã intrarea în vibraþie ºi a corpului (sau a sistemului de corpuri) atins de unda
propagatã de la sursã. În spectru, aceastã disponibi li-
ta te apare reprezentatã printr-o curbã denumitã curbã
de rezonanþã. O astfel de curbã e reprezentatã în
fig. 5 (pentru un corp rezonator oarecare).
Interacþiunea dintre sursã ºi rezo nator poate fi acum
pusã în evidenþã dupã cum urmeazã. Sã presu pu nem cã
o sursã emite o serie de frecvenþe re pre ze n tate astfel în fig. 6. Fiecare micã barã verticalã perpen dicularã pe
axa ori zontalã reprezintã un ton oarecare. Semnalele
acustice întîlnesc corpul a cãrui curbã de rezonanþã e
reprezentatã de fig. 5. Efectul de rezonanþã e consem-
nat în fig. 7: rezonanþa constã în sporirea ºi diminuarea
intensitãþii de ton a fiecãruia dintre semnalele repre zentate în fig. 6. Grafic, amplificarea ºi diminuarea prin rezo nanþã a semnalelor constã în lungirea ºi scurtarea barelor verticale, în conformi tate cu mo dulaþia curbei de rezonanþã a rezonato rului.
Efectul de rezo nanþã are loc ºi în vorbire. Sursa semna lelor vorbirii este glota (coardele voca le). Zona care începe deasupra glotei ºi se terminã la buze este o cavitate rezonat oare de forma aproximati vã a unui tub. Re prezentarea în spec tru schematizat a tonului glotal e con sem natã în fig. 8.
Foneticã ºi fonologie
111
Curba de rezonanþã (ºi ea schematiza tã) a tubu-
lui rezo na tor este cea reprezent atã în fig. 9.
