(16) / b - l - o - n - d - ã /
186
Manual de lingvisticã generalã
ºi (17) / c - i - t - e - º - t - e /
din propoziþiile:
(18) / M - a - r - i - a # e # b - l - o - n - d - ã /
(19) / A - d - r - i - a - n # c - i - t - e - º - t - e /.
Cu privire la substantive se impune o precizare. În morfologia logicã, nu orice formã flexionarã a substantivului conteazã ca predicat. Sînt considerate predicate substantivele nearticulate la singular care apar în poziþie postverbalã (aºa cum se întîmplã cu expresia (14) din propoziþia (15), de pildã). De asemenea, mai sînt predicate substantivele articulate definit (la singular sau la plural), dacã ele nu se referã în context la o persoanã sau la un grup anume. De exemplu, în propoziþiile:
(20) / o - m - u - l # e # m - u - r - i - t - o - r /
(21) / l - u - p - i- i # s - î - n - t # m - a - m - i - f - e - r - e /, primele expresii satisfac condiþia mai sus enunþatã ºi pentru acest motiv vor fi ºi ele considerate predicate.
În metalimbajul morfologic, vor exista simboluri corespunzãtoare predicatelor din limbajul-obiect. Aºadar, fiecare predicat din limbajul-obiect va avea un corespondent în metalimbaj. Convenim aici sã considerãm simbolurile P , P ,... , P drept corespondentele 1
2
n
metalingvistice ale predicatelor. Se înþelege cã nu se pune problema unei enumerãri exhaustive a predicatelor ºi a simbolurilor lor în metalimbaj, deoarece aici nu se face morfologia logicã a limbii române, ci se prezintã doar un cadru al acesteia.
(ii) Nume
a) Constante individuale
Toate expresiile folosite pentru a desemna o anumitã entitate ºi numai una singurã alcãtuiesc subclasa constantelor individuale. Aceastã subclasã este parte a categoriei numelor ºi este exemplificatã prin expresii precum:
(22) / I - o - a - n - a /
(23) / B - u - c - u - r - e - º - t - i /
(24) / c - i - n - c - i /
(25) / G - e - r - m - a - n - i - a /
(26) / T - a - m - i - s - a /.
Se observã cã subclasa constantelor individuale e mai cuprinzãtoare decît aceea a substantivelor proprii, din moment ce ea înglobeazã ºi numerale.
Nu este o chestiune tranºatã dacã substantivele comune articulate definit la singular ar trebui considerate tot constante individuale atunci cînd se referã la anumite entitãþi precum în propoziþia: (27) / a # v - e - n - i - t # i - n - s - t - a - l - a - t - o - r - u - l /.
Unii filosofi (Bertrand Russell, de pildã) pledeazã pentru acordarea unui statut distinct acestor expresii. În literatura de specialitate, substantivele articulate definit ºi care se referã la o singurã entitate sînt uneori supuse unei descompuneri, al cãrei rezultat este o expresie complexã denumitã descripþie definitã.
În metalimbajul morfologic, constantele individuale sînt reflectate prin simbolurile c ,c ...,c .
1
2
n
b) Variabile individuale
Obiºnuim uneori sã nu ne referim în mod specific la o anumitã entitate. Nu intereseazã aici pentru ce motiv procedãm cîteodatã aºa. Importante sînt efectele. Cînd vorbitorii se referã “în mod generic” la indivizi (în sens larg), ei nu vor utiliza numele propriu al entitãþii respective.
În jargonul morfologiei logice, aceasta înseamnã cã vorbitorii nu vor utiliza constante individuale. Spre exemplu, este cu putinþã sã ne referim la o persoanã pe care o cheamã Popescu fãrã sã îi utilizãm numele. Referirea de acest gen se poate face prin expresia:
Semantica
187
(28) / c - u - t - a - r - e /.
Din cu totul alte motive, ne putem referi, tot într-un mod nedefinit, la o persoanã care a intrat în casã spunînd:
(29) / a # v - e - n - i - t # c - i - n - e - v - a /.
Ultima expresie din propoziþia (29), dar ºi expresia (28) sînt eºantioane pentru subclasa de expresii denumite, în morfologia logicã, variabile individuale.
Variabilele individuale reprezintã, prin urmare, expresii prin care vorbitorii se referã într-un mod nedefinit la diverse entitãþi. Acest lucru nu înseamnã cã entitatea este indicatã prin mijlocirea genului proxim cãruia ea îi aparþine. Folosind variabilele individuale, vorbitorii rãmîn în interiorul aceleiaºi categorii morfologice: numele. Dar dacã entitãþile ar fi evocate prin intermediul genului la care acestea aparþin, consecinþa ar fi nu folosirea numelor, ci a predicatelor.
Corespondentele metalingvistice ale variabilelor individuale din limbajul-obiect vor fi literele u, v, x, y, z.
