2
Acestã nouã lecþiune descrie sensul unei construcþii.
Interesul pe care îl trezesc regulile de amalgamare constã în faptul cã, datoritã lor, se poate reprezenta nu numai sensul construcþiilor, ci ºi cel al propoziþiilor sau al frazelor. Aici intervine legãtura dintre semanticã ºi sintaxã în cadrul teoriei transformaþionale.
În sintaxa transformaþionalã, structura unei propoziþii ºi modul cum propoziþia a fost generatã sînt descrise într-un arbore. Punctele de ramificaþie din arbore se numesc noduri.
Regulile de amalgamare se aplicã întotdeauna pe o descriere structuralã datã (adicã pe un arbore) ºi se conformeazã urmãtoarelor condiþii:
(i) amalgamãrile se aplicã de jos în sus, aºadar de la constituenþii ultimi cãtre constituentul iniþial (care este # P #);
(ii) ele se efectueazã pornindu-se de la constituenþi care expun aceeaºi restricþie selectivã;
(iii) ele se efectueazã asupra constituenþilor aflaþi sub acelaºi nod.
Þinîndu-se seama de aceste exigenþe, amalgamãrile se aplicã în mod repetat pînã la constituenþii aflaþi sub nodul cel mai de sus (adicã # P #).
Formativele f ºi f aparþin vocabularului limbii L . Se admite cã lecþiunea fiecãruia dintre k
m
i
aceste formative a fost deja datã. Amîndouã formativele au aceeaºi restricþie selectivã. Fie acum o propoziþie oarecare în L , ºi anume: (3) f ^ f ^ f ^ f .
i
i
j
k
m
Structura lui (3) ºi istoria ei generativã sînt reprezentate în urmãtorul arbore: P
GN
GV
N
A
V
A
j
v
f
f
f
f
i
6
k
m
182
Manual de lingvisticã generalã
Potrivit condiþiilor (i)–(iii), interpretarea propoziþiei (3) înseamnã succesiunea urmãtoare de amalgamãri:
a) amalgamarea lecþiunii lui f cu lecþiunea lui f ;
i
