j
b) amalgamarea lecþiunii lui f cu lecþiunea lui f ;
k
m
c) amalgamarea lecþiunii (derivate) a lui GN cu lecþiunea (derivatã) a lui GV.
Nu existã vreo stipulare privitoare la ordinea paºilor a) ºi b). În loc de a), se poate aºadar începe ºi cu b). Esenþial este însã faptul cã lecþiunea lui f nu se poate amalgama nici cu lecþiunea i
lui f , nici cu aceea a lui f . Aceeaºi situaþie se constatã ºi în privinþa lecþiunii lui f faþã de k
m
j
lecþiunile lui f ºi f . Restricþiile de amalgamare sînt impuse de exigenþa (iii). Totodatã, k
m
permisiunea de amalgamare este precizatã de condiþia (ii): f s-a combinat semantic cu f ºi i
j
f s-a combinat semantic cu f deoarece restricþiile lor selective permiteau acest lucru.
k
m
Prin pasul c) se obþine o ultimã lecþiune derivatã, care poate fi numitã o lecþiune propoziþionalã. O lecþiune propoziþionalã constituie reprezentarea semanticã a unei propoziþii. Se observã cum o asemenea reprezentare demonstreazã faptul cã sensul unei propoziþii se compune din sensurile pãrþilor ei alcãtuitoare.
2.2.3. Clasificarea propoziþiilor în semantica transformaþionalã. Din posibilitatea de a furniza reprezentãri ale sensului propoziþional decurge ºi posibilitatea de a realiza o clasificare semanticã a propoziþiilor. Katz ºi Fodor au fãcut o asemenea clasificare. Aici vor fi prezentate numai rezultatele de bazã. Termenii în care sînt prezentate aceste rezultate diferã pe alocuri de terminologia lingviºtilor americani. În aceastã privinþã, se vor face la momentul potrivit precizãrile necesare.
Criteriul de clasificare întrebuinþat este chiar posibilitatea de a asocia unei propoziþii o lecþiune. Fie enunþul:
(4) Scaunele roºii mãnîncã multe calorifere.
Conform regulilor din semantica transformaþionalã, grupului nominal-subiect din (4) i se acordã o lecþiune (derivatã). Amalgamarea nu mai poate fi însã aplicatã pentru grupul verbal, deoarece verbul ºi grupul nominal-obiect nu au aceeaºi restricþie selectivã. Deci enunþului (4) nu i se poate asocia nici o lecþiune. O propoziþie sau o frazã cãreia semantica nu îi poate da o reprezentare de sens este semantic anormalã.
În nici o limbã însã majoritatea propoziþiilor nu este constituitã de enunþurile anormale semantic. Comunicarea lingvisticã reclamã utilizarea unor propoziþii cu sens ºi neechivoce.
Aceste exigenþe îºi gãsesc corespondentul, în semantica transformaþionalã, prin aceea cã, pentru unele enunþuri, teoria furnizeazã o unicã reprezentare de sens, adicã o unicã lecþiune propoziþionalã. Dacã, de pildã, se admite cã de cuvintele soare ºi a apune nu legãm alte sensuri, în afara celor întrebuinþate în mod uzual, atunci pentru propoziþia: (5) Soarele apune.
semantica va furniza o unicã reprezentare de sens. Enunþurile cãrora semantica transformaþionalã le asociazã o unicã lecþiune se numesc enunþuri semantic normale.
S-a putut însã constata cã existã formative cu douã sau chiar mai multe lecþiuni. Numãrul de lecþiuni ataºabile unui formativ mãsoarã gradul de ambiguitate a formativului în cauzã.
Problema se pune, într-un mod identic, pentru propoziþii. Fie enunþul: (6) Lacul strãluceºte.
(6) poate avea, în afara unui context de comunicare, douã interpretãri: (6a) Apa stãtãtoare strãluceºte.
(6b) Substanþa chimicã strãluceºte.
Semantica
183
În mod corespunzãtor, existã douã lecþiuni asociate enuþului (6). O propoziþie cãreia i se pot ataºa cel puþin douã lecþiuni se numeºte propoziþie semantic ambiguã.
Prin clasificarea enunþurilor în semantic anormale, semantic normale ºi semantic ambigue, taxonomia propoziþiilor în semantica transformaþionalã nu s-a încheiat. Jerrold Katz a mai amintit ºi despre alte tipuri de enunþuri, ºi anume: enunþuri parafrastice, enunþuri metalingvistice, enunþuri analitice, contradictorii ºi sintetice. Aici nu vor fi fãcute decît ilustrãri elementare ºi nu vor fi date decît explicaþii sumare.
Un enunþ parafrastic (sau o parafrazã) este o propoziþie care exprimã într-un alt fel conþinutul unei alte propoziþii. Majoritatea construcþiilor pasive sînt, de pildã, parafrazele construcþiilor active corespunzãtoare. O serie de construcþii cu a fi sînt, de asemenea, parafraze pentru construcþii cu a avea:
(7) Maria are o rochie nouã.
(7’) Rochia nouã este a Mariei.
Enunþurile metalingvistice sînt acele propoziþii prin care se exprimã judecãþi asupra unor alte enunþuri:
(8) Propoziþia “O dictaturã e bunã dacã despotul e luminat.” mi se pare absurdã.
Sînt necesare însã cîteva precizãri preliminare privind perechea de concepte ‘analitic’–
‘sintetic’. Nici unul dintre aceºti termeni nu trebuie înþeles în maniera în care a fost înþeles cînd s-a vorbit mai înainte despre o gramaticã analiticã sau sinteticã. ‘Analitic’ ºi ‘sinte tic’
pentru Katz (dar ºi pentru oricare alt filosof) sînt termeni al cãror sens îºi aflã explica þiile în limbajul filosofic. O propoziþie este analiticã dacã adevãrul ei este sesizat exclusiv pe baza sensului pe care ea îl exprimã (aceasta nu este stricto sensu definiþia analiticitãþii datã de Kant, dar este o definiþie destul de exactã ºi uºor de înþeles). Deci, a constata adevãrul unei propoziþii fãrã sã ne adresãm faptelor înseamnã a stabili analiticitatea propoziþiei respective.
