să
expedieze
urgent
banii…
Semnat:
Pennyfeather. Dacă vrei, îţi pot da eu cu împrumut banii, până au să-ţi sosească.
— Grimes, mare ticălos eşti! exclamă Paul, deşi în sinea lui se simţea, fără să vrea, năpădit de un val de mulţumire.
Trebuie să mai bem un rând, pe chestia asta!
— Bună idee, spuse Grimes. Dar eu plătesc.
— Pentru trăinicia idealurilor! spuse Paul, ridicând halba.
— Dumnezeule! straşnică afacere! Eu n-aş fi în stare să
rostesc acelaşi toast. Noroc!
*
Două zile mai târziu sosi o nouă scrisoare de la Arthur Potts:
Dragă Pennyfeather,
Îţi trimit alăturat cecul lui Trumpington, în sumă de 20
de lire. Mă bucur că relaţiile mele cu el s-au încheiat. Nupretind că-ţi înţeleg atitudinea în această chestiune, dar 54
desigur că tu eşti cel mai în măsură să judeci.
Stiggins ţine la O.S.C.U. o conferinţă despre
„Reprimarea instinctului sexual şi experienţa religioasă
toată lumea se aşteaptă la un scandal, din pricina luiWalton – doar ştii cât de pasionat e de factorul mistic, pe care Stiggins e înclinat, cred, să-l neglijeze.
Al tău,
Arthur Potts.
În Educaţional Review a apărut un articol foarte interesant despre noile metode folosite la şcoala superioară din
Innesborough pentru
a stimula
coordonarea simţurilor.
Copiilor li se vâră în gură mici obiecte, pe care suntpuşi apoi să le deseneze cu cretă roşie. Ai încercatmetoda asta cu elevii tăi? Trebuie să-ţi mărturisesc că teinvidiez pentru posibilităţile de care dispui. Colegii tăisunt oameni luminaţi?
Citind scrisoarea, Grimes spuse:
— Potts ăsta pare să fie un tip murdar. Totuşi, trebuie să
acţionăm. Ce-ai zice de-un chef?
— Da, spuse Paul. Cred c-ar fi cazul. vrea însă să-l chem şi pe Prendy.
— Sigur că da. E exact ceea ce-i trebuie lui Prendy. În ultima vreme a fost tare amărât, săracul. Ce-ar fi să mergem cu toţii într-o seară să cinăm la „Metropol”, în Cwmpryddyg?
Va trebui să aşteptăm să plece bătrânul, altfel o să bage de seamă că n-a rămas nimeni la datorie.
Ceva mai târziu, Paul îi vorbi domnului Prendergast despre planul lor.
— Ce drăguţ din partea dumitale! exclamă Prendergast. N-am cuvinte să-ţi mulţumesc. Sigur că mi-ar face plăcere. Nu mai ţin minte când am luat ultima oară masa la un restaurant. Cu siguranţă că nu de la război încoace. O să fie grozav! Dragul meu băiat, mă simt copleşit!
Şi, sub privirea stânjenită a lui Paul, în ochii domnului 55
Prendergast apăru câte o lacrimă, care i se prelinse pe obraji.
Capitolul VII
Philbrick
În dimineaţa aceea, cu puţin înainte de prânz, vremea începu să se însenineze, iar pe la unu şi jumătate soarele strălucea din plin. Doctorul făcu una dintre rarele sale vizite în sala de mese a şcolii. La intrarea lui, toţi încetară să
mănânce şi lăsară din mână cuţitele şi furculiţele.
— Băieţi, spuse doctorul, învăluindu-i într-o privire blajină, am să vă fac o comunicare. Clutterbuck, fii bun şi încetează să mănânci în timp ce mă adresez şcolii. Domnule Prendergast, băieţii trebuie să-şi îndrepte purtarea. Sper că
monitorii vor avea grijă de asta… Băieţi, cel mai de seamă
eveniment sportiv al anului va avea loc mâine pe stadionul nostru. Mă refer la campionatul şcolar anual, din nefericire amânat anul trecut din cauza grevei generale. Domnul Pennyfeather, care, după cum ştiţi, este el însuşi un distins atlet, se va ocupa de toate pregătirile. Probele preliminare se vor disputa astăzi. Toţi băieţii sunt obligaţi să ia parte la toate întrecerile. Doamna contesă de Circumference a binevoit să accepte să înmâneze premiile. Domnul Prendergast va fi arbitru, iar căpitanul Grimes va cronometra. Eu însumi voi asista mâine la probele finale.
Asta-i tot, vă mulţumesc pentru atenţie. Domnule Pennyfeather, poate că-mi vei acorda favoarea de a sta de vorbă cu mine, după ce vei isprăvi de mâncat.
— Dumnezeule! bâigui Paul.
— Ultima oară am câştigat la săriturile în lungime, spuse Briggs, dar toată lumea zicea că am câştigat datorită
pantofilor mei cu şpiţ. Dumneavoastră purtaţi pantofi cu şpiţ?
— Totdeauna, răspunse Paul.
