— E puţin whisky în bufet. Bei cam mult de la o vreme, nu-i aşa, Peter?
Peter nu răspunse, ci îşi turnă whisky şi sifon.
— Mă simt cam prost, spuse.
Apoi, după o pauză:
— Paul, de ce m-ai ocolit în tot acest timp?
— Nu ştiu. Îmi spuneam că nu ne-ar folosi la nimic dacă
ne-am vedea.
— Eşti supărat pe mine?
— Nu, de ce-aş fi?
— Păi, ştiu şi eu?!
Peter îşi răsuci paharul în mână, privindu-l ţintă.
— Eu am cam fost supărat pe tine, ştii? adăugă el.
— De ce?
— Nici cu nu ştiu – poate în legătură cu Margot şi cu Maltravers ăla.
— N-am impresia că eu am fost de vină.
— Cred că nu, dar ai jucat şi tu un rol.
— Ce mai face Margot?
— E bine. Margot Metroland, aşa îi spune. Te superi dacă-mi torn puţin whisky?
— Nu, poftim!
— Vicontesa Metroland. Ce nume! Ce om!… Totuşi, l-a avut tot timpul pe Alastair lângă ea. Metroland nu se sinchiseşte. A căpătat ceea ce a vrut. De fapt, nici nu-i prea văd. Tu cum îţi petreci timpul, Paul?
— Mă pregătesc să devin preot. Mai am puţin.
— Uf, de nu mi-ar fi atât de rău! Despre ce vorbeam? A, da, despre Metroland. Ştii, Paul, cred c-a fost o greşeală că
te-ai încurcat cu noi – nu eşti de-aceeaşi părere? E totuşi o deosebire între noi. N-aş putea s-o explic, dar există. Nu ţi se pare brutal ce-ţi spun, Paul?
211
— Nu, ştiu bine ce vrei să spui. Tu eşti dinamic, iar eu sunt static.
— Zău? Cred că ai dreptate. Nostime lucruri m-ai învăţat pe vremuri, mai ţii minte? Llanabba, sentinţe latineşti, quominus şi quin 34 şi orga, îţi aminteşti?
— Da, îmi amintesc, spuse Paul.
— Ciudate lucruri se mai întâmplă pe lumea asta! Mă
învăţai să cânt la orgă, ţii minte?
— Da, ţin minte.
— Şi pe urmă, Margot Metroland a vrut să se mărite cu tine, ţii minte?
— Da, spuse Paul.
— Şi pe urmă ai intrat la închisoare, iar Alastair – tânărul amorez al lui Margot Metroland – şi soţul ei, Metroland, te-au scos de-acolo. Ţii minte?
— Da, ţin minte.
— Şi iată că vorbim amândoi aici, după tot ce s-a petrecut!
Nu-i nostim?
— Da, destul de nostim.
— Paul, mai ţii minte ce-ai spus odată, la Ritz, era şi Alastair acolo – amicul lui Margot Metroland – ţii minte?
Eram cam cherchelit şi atunci. Ai spus aşa: „Pentru zeiţa Fortuna, o prea hulită doamnă!” Ţii minte?
— Da, ţin minte, spuse Paul.
