— N-am habar de nimic, răspunse gardianul. Ştiu doar că
tânărul gentleman mi-a dat testamentul.
— Care tânăr gentleman?
— De unde să ştiu? Tânărul ăla care-a aranjat totul. Ţinea morţiş la testament. Nu se ştie niciodată ce se poate întâmpla când te operezi, nu-i aşa? O mătuşă de-a mea a murit în timp ce-o operau de pietre la ficat, şi nu-şi făcuse testamentul, săraca, ceea ce a fost foarte rău, fiindcă nu era măritată legal. Şi era o femeie frumoasă şi zdravănă, zău…
Nu te necăji, domnule Pennyfeather, totul se va face conform legilor în vigoare.
— Unde mergem? Măcar asta trebuie să ştii!
Drept răspuns, gardianul scoase din buzunar o carte de vizită.
„Cliff Place, Worthing”, citi el. „Clinică şi sanatoriu particular, categoria întâi. Tratament electrotermic sub 199
supraveghere medicală. Proprietar, Auguste Fagan, M. D.”
— Are aprobarea ministrului de interne, adăugă gardianul.
Nimic de zis.
Ajunseră la destinaţie după-amiaza târziu. Un automobil îi aştepta ca să-i ducă la Cliff Place.
— Răspunderea mea încetează aici, spuse gardianul. De-aici înainte răspunde medicul.
*
Ca toate celelalte întreprinderi ale doctorului Fagan, Cliff Place era conceput pe scară mare. Clădirea se înălţa singuratică pe ţărmul mării, la o distanţă de câteva mile de oraş; se ajungea acolo pe o şosea lungă. Privită în amănunt, clădirea vădea totuşi unele semne de neglijenţă. Veranda era năpădită de frunze veştede; două dintre ferestre erau sparte.
Gardianul care-l escorta pe Paul sună la uşa de la intrare, iar Dingy veni să le-o deschidă. Era îmbrăcată ca soră de caritate.
— Personalul a plecat, spuse ea. Presupun că e cazul acela de apendicită. Poftim înăuntru.
Nu păru să-l recunoască pe Paul, în timp ce-l conducea pe scări.
— Asta e odaia dumitale. Regulamentul ministerului de interne prevede o cameră la ultimul etaj, cu ferestre zăbrelite.
A trebuit să punem zăbrelele special pentru dumneata. Vom specifica preţul în nota de plată. Medicul va sosi peste câteva minute.
Ieşind din odaie, încuie uşa. Paul se aşeză pe pat, în aşteptare. Sub fereastra lui, valurile mării izbeau în prundiş.
Un mic iaht cu aburi era ancorat la oarecare distanţă, sub cerul cenuşiu.
Deodată Paul auzi paşi pe coridor, şi uşa se deschise pentru a face loc doctorului Fagan, lui sir Alastair Digby-Vane-Trumpington şi unui omuleţ bătrâior cu-o mustaţă
roşcată, pleoştită, poate din pricina băuturii.
— Scuză-ne c-am întârziat, spuse sir Alastair, dar am avut o zi îngrozitoare cu omul ăsta, încercând să-l fac să nu bea. A 200
şters-o tocmai când porneam încoace. Mă temusem la-nceput că-i prea beat ca să se poată deplasa, dar cred că se ţine bine pe picioare. Hârtiile sunt pregătite?
Nimeni nu-l lua în seamă pe Paul.
— Iată-le, spuse doctorul Fagan. Acesta e certificatul care trebuie predat ministrului de interne. E şi o copie pentru directorul închisorii. Să citesc?
— Da, spuse chirurgul.
— În certificat se spune doar că l-ai operat pe pacient de apendicită, dar că a murit sub anestezie, fără a-şi mai recăpăta cunoştinţa.
— Bietul băiat! oftă chirurgul. Sărmana, sărmana fetiţă!
Şi adăugă, după ce-şi şterse două lacrimi de compătimire:
— Lumea s-a purtat foarte, foarte rău cu ea! E o lume prea aspră pentru sexul slab.
— În regulă, nu te necăji, îi spuse sir Alastair. Ai făcut tot ce era omeneşte posibil.
— Ăsta-i adevărul, şi nu-mi pasă cine-l află, spuse chirurgul.
— Acesta e un obişnuit certificat de deces, îi spuse doctorul Fagan. Vrei să fii bun să-l semnezi?
— Vai, moarte, unde ţi-e ghimpele? rosti chirurgul şi, cu aceste cuvinte, însoţite de un anevoios efort de a ţine condeiul în mână, puse capăt existenţei legale a lui Paul Pennyfeather.
— Straşnic! exclamă sir Alastair. Şi-acum, poftim banii. În locul dumitale, eu m-aş duce repede să beau ceva, cât mai sunt deschise cârciumile.
— Cred c-o să mă şi duc, spuse chirurgul şi părăsi sanatoriul.
După ieşirea lui, în încăpere se aşternu, timp de aproape un minut, o tăcere desăvârşită. Prezenţă morţii, chiar sub forma ei legală, care e şi cea mai rece, exercita pare-se o influenţă solemnă. Tăcerea fu curmată în cele din urmă de Flossie, care intră îmbrăcată într-o superbă rochie verde şi roşie.
