Unde mai pui că n-avea cimitir, ci doar un gard viu de mălini aurii, între biserică şi casa parohială.
De îndată ce m-am instalat acolo, a venit şi maică-mea, să-mi ţină gospodăria. A cumpărat, din banii ei, nişte creton pentru perdelele din salonaş. Mama era, o dată pe săptămână, „gazda” cucoanelor din parohie. Una dintre ele, nevasta dentistului, mi-a dăruit o serie completă a Enciclopediei Britanice pentru biroul meu. Totul a fost foarte 41
agreabil, până când m-au năpădit îndoielile.
— Erau chiar atât de grave? întrebă Paul.
— Imposibil de învins, răspunse domnul Prendergast.
Tocmai de aceea mă aflu acum aici. Am însă impresia că te plictisesc…
— Nu, continuă, te rog. Bineînţeles, dacă a vorbit despre lucrurile astea nu-i dureros pentru dumneata.
— Mă gândesc tot timpul la ele. Mi-au venit aşa, din senin.
Mă aflam acolo de vreo trei luni, iar maică-mea se împrietenise cu o familie pe nume Bundle – un nume cam ciudat. Cred că domnul Bundle fusese agent de asigurări, înainte de a ieşi la pensie. Doamna Bundle obişnuia să ne invite, cu multă amabilitate, la cină, în fiecare sâmbătă
seară. Erau nişte seri intime, pe care le aşteptam cu plăcere.
Îmi amintesc de una dintre ele, parcă-i văd şi acum aşezaţi acolo: maică-mea, domnul şi doamna Bundle cu fiul lor – un băiat cu pistrui, care se ducea zilnic cu trenul la colegiul din Brighton – mama doamnei Bundle, o doamnă pe nume Crump, cam surdă, dar altminteri foarte evlavioasă, precum şi o doamnă Aber – nevasta dentistului care-mi dăruise Enciclopedia Britanică. Mai era acolo şi bătrânul maior Ending, reprezentantul enoriaşilor. În ziua aceea ţinusem două predici, iar după-amiaza asistasem la ora de Biblie a copiilor, aşa că, fiind cam obosit, nu prea luam parte la conversaţie. Ceilalţi vorbeau, în tihnă, despre pregătirile făcute pentru sezonul de vară pe litoral, când, deodată, fără
niciun motiv, am simţit că mă năpădesc îndoielile.
Domnul Prendergast se opri, iar Paul se simţi dator să
exclame, compătimitor:
— Ce lucru îngrozitor!
— Da. De-atunci încoace n-am mai avut parte de nicio oră
de fericire adevărată. Vezi dumneata, nu erau la mijloc îndoielile obişnuite, despre soţia lui Cain, despre miracolele din
vechiul
testament,
sau
despre
sanctificarea
arhiepiscopului Parker. Învăţasem încă din colegiu cum să
explic toate aceste lucruri. Nu, acum era vorba de ceva mult mai adânc: nu puteam înţelege de ce a făcut Dumnezeu lumea. Maică-mea, soţii Bundle şi doamna Crump 42
sporovăiau în neştire, în timp ce eu şedeam acolo şi mă
luptam cu această îndoială ce mă luase cu asalt pe neaşteptate. Vezi şi dumneata cât de fundamentală era îndoiala mea. Dacă ai făcut primul pas pe calea asta, urmează negreşit toate celelalte – turnul Babel, robia babiloniană, naşterea lui Cristos, biserica, episcopatul, tămâia – totul. Dar ceea ce n-am putut să pricep nici până
astăzi, este pentru ce a început toată povestea?
L-am întrebat pe episcop: n-a ştiut să-mi spună. Mi-a spus că, după părerea lui, îndoiala nu s-a născut în legătură cu îndatoririle mele practice de preot al parohiei. Am discutat şi cu maică-mea. La început, ea a înclinat să creadă că e ceva trecător. Dar n-a trecut deloc, aşa că mama a sfârşit prin a fi de acord cu mine, că singurul lucru onorabil pe care-l puteam face era să-mi dau demisia. Biata de ea, nu şi-a revenit niciodată din şocul suferit atunci. A fost o lovitură
grea pentru ea, după ce cumpărase cretonul şi se împrietenise cu familia Bundle!
Un clopoţel începu să sune undeva, în fundul unui coridor.
— Da, da, trebuie să ne ducem la rugăciune, iar eu nu am terminat de curăţat pipele.
Luându-şi roba de pe cuierul din spatele uşii, şi-o aruncă
pe umeri şi spuse:
— Într-o bună zi, poate voi vedea Lumina şi mă voi întoarce în sânul Bisericii. Până atunci…
Clutterbuck trecu în fugă prin faţa uşii, fluierând obraznic.
— Nesuferit băiat! mârâi domnul Prendergast.
Capitolul V
Disciplina
Rugăciunile se spuneau la parter, în holul cel mare al castelului. Băieţii stăteau înşiraţi de-a lungul pereţilor căptuşiţi cu placaj, ţinând fiecare în mână câte un teanc de 43
cărţi. Grimes şedea pe un scaun, lângă căminul baronial.
