Philbrick apăru, în pardesiu şi cu pălărie de fetru.
— Domnişoara Fagan spune că-i pare foarte rău, dar a folosit gardurile şi obstacolele ca lemne de foc. Speră că va putea să închirieze altele mâine, la Llandudno. Doctorul spune că trebuie să vă descurcaţi cum puteţi, până atunci.
Cât despre mine, trebuie să-i ajut pe grădinari să monteze blestematul acela de cort.
— Cred că sporturile sunt o pacoste şi mai mare decât 59
concertele, spuse domnul Prendergast. Concertele, barem, au loc înăuntru. Doamne! Sunt ud pân’ la piele! Mi-aş fi reparat ghetele dacă-aş fi ştiut ce m-aşteaptă.
— Vă rog, domnule, putem începe? întrebă Beste-Chetwynde. Mi-e cam frig.
— Da, cred că puteţi începe, spuse Paul. Ce vreţi să faceţi?
— Păi, ar trebui să ne împărţim în echipe şi să începem întrecerea.
— În regulă! împărţiţi-vă în patru grupuri.
Treaba asta le luă oarecare timp. Încercară să-l convingă
pe domnul Prendergast să alerge şi el.
Prima alergare va fi pe-o lungime de-o milă. Prendy, vrei să-i urmăreşti? Eu aş vrea să mă ocup împreună cu Philbrick de cursa cu obstacole.
— Bine, dar ce anume trebuie să fac? întrebă domnul Prendergast.
— Să ai grijă ca fiecare grup să alerge până la Gastel şi înapoi şi să notezi numele primilor doi din fiecare echipă. E
foarte simplu.
— O să încerc, spuse domnul Prendergast, posomorât.
Paul şi Philbrick intrară împreună în pavilion.
— Ce-am ajuns! oftă Philbrick. Să întind cortul ca un pârlit de arab!
— Oricum, e o schimbare, spuse Paul.
— Frumoasă schimbare, să ajung slugă, eu, care nu-s făcut să slugăresc pe nimeni.
— Cred…
— Vă întrebaţi, desigur, cum de mă aflu aici?
— Nu, deloc, spuse Paul cu hotărâre. Nu doresc câtuşi de puţin să ştiu ce-i cu dumneata. Mă auzi?
— Am să vă spun, uitaţi cum a fost…
— Nu vreau să-ţi ascult confesiunile dezgustătoare, nu pricepi?
— Nu-i de fel o confesiune dezgustătoare, protestă
Philbrick. E o poveste de dragoste. Cred că e într-adevăr cea mai frumoasă poveste pe care-o cunosc. Sper că aţi auzit de sir Solomon Philbrick.
— Nu, răspunse Paul.
60
— Cum, n-aţi auzit niciodată de bătrânul Solly Philbrick?
— Nu! De ce?
— Pentru că eu sunt ăla. Şi aflaţi de la mine că-i un nume destul de cunoscut dincolo de fluviu. Ajunge să pomeniţi de Solly Philbrick, de la Lamb and Flag 11, oriunde la miazăzi de podul Waterloo, ca să vedeţi ce-nseamnă gloria. Încercaţi numai!
— Am să-ncerc, într-o bună zi.
— Vă atrag atenţia că, atunci când spun sir Solomon Philbrick, e doar o mică glumă: aşa-mi spun băieţii. De fapt, sunt Solomon Philbrick, un om ca dumneavoastră sau ca oricare altul.
Şi arătă cu degetul spre terenul de sport, de unde se auzea vocea plângăreaţă a domnului Prendergast:
— Hai, afurisiţilor, aliniaţi-vă odată!
— Băieţii însă, îmi spun sir Solomon, urmă Philbrick. Din stimă, înţelegeţi?
Vocea domnului Prendergast se auzi din nou:
— Când vă voi spune: „Fiţi gata! Porniţi!” înseamnă că
vreau să porniţi. Sunteţi gata? Hai! De ce nu porniţi?
