— Sunt foarte folositoare, în caz de război sau în alte asemenea ocazii, spuse Paul.

— Credeţi? Credeţi cu adevărat? Adică vă gândiţi că o să

fie un nou război?

— Da, sunt sigur. Dumneavoastră, nu?

75

— Ba da, fireşte. Şi eu sunt sigur. Cu pâinea asta oribilă, şi cu oamenii ăştia care vin pe propria-ţi moşie şi-ţi spun ce să faci cu untul şi cu laptele tău, ba îţi mai şi rechiziţionează

caii! Da, da, totul reîncepe! Nevastă-mea a preferat să-şi împuşte caii de vânătoare decât să lase să-i ia la armată. La toate fermele nu vezi decât fete în pantaloni! Da, da, totul reîncepe! Cu cine credeţi c-o să ne batem de data asta?

— Cu americanii, spuse Paul cu hotărâre.

— A, nu, sper că nu. Am avut prizonieri nemţi la două din fermele noastre. Nu erau răi, dar dacă au să-mi trimită

americani la moşie, am să refuz pur şi simplu. Fiica mea a adus deunăzi un american la prânz, şi ştiţi ce…

— Pământul trebuie săpat şi îngrăşat, spunea lady Circumference. Trebuie săpat foarte adânc, nu uita. Dar ia spune-mi, cum au dus-o calceolariile dumitale anul trecut?

— N-am idee, răspunse doctorul. Flossie, cum au dus-o calceolariile noastre?

— Grozav.

— Nu cred o vorbă, spuse lady Circumference. Anul trecut n-au dus-o bine calceolariile nimănui.

— Nu vreţi să mergem pe teren? propuse doctorul. Cred că

băieţii ne aşteaptă.

Traversară vestibulul şi coborâră treptele, pălăvrăgind întruna.

— Aleea voastră e îngrozitor de udă, spuse lady Circumference. Sunt sigură că este pe undeva vreo conductă

înfundată. Eşti convins că nu există canal de scurgere?

— N-am fost niciodată bun la distanţe scurte, spunea lordul Circumference. Totdeauna m-am urnit greu, dar o dată am ieşit al optsprezecelea, la un concurs ţinut la Rugby.

Nu prea luam în serios sporturile la colegiul unde am învăţat.

Dumneavoastră la ce colegiu aţi fost?

— La Scone.

— La Scone? Da? N-aţi cunoscut cumva pe-un nepoţel de-al nevesti-mii, pe nume Alastair Digby-Vane-Trumpington?

— Ba da, l-am cunoscut, răspunse Paul.

— Ce interesant! Greta, domnul Pennyfoot îl cunoaşte pe Alastair.

76

— Adevărat? Ei bine, băiatul ăla nu e bun de nimic.

Deunăzi a primit o amendă de douăzeci ide lire. Maică-sa mi-a spus, cu destulă mândrie de altfel. Dacă frate-meu ar mai fi în viaţă, i-ar fi scos gărgăunii din cap mucosului ăstuia. E

nevoie de un bărbat pentru a educa un băiat.

— Aşa e, rosti cu smerenie lordul Circumference.

— Pe cine mai cunoaşteţi la Oxford? Pe Freddy franţuzitul îl cunoaşteţi?

— Nu.

— Dar pe Tom Obblethwaite, sau pe tânărul Castleton?

— Nu, mă tem că nu. Aveam un bun prieten, pe nume Potts.

— Potts! exclamă lady Circumference, dar nu mai rosti nimic.

Toată şcoala şi mai mulţi oaspeţi din localitate se adunaseră pe stadion. Grimes stătea singur, cu o mutră

plouată. Domnul Prendergast, roşu la faţă şi neobişnuit de vioi, stătea de vorbă cu vicarul. Când grupul condus de director apăru la orizont, fanfara din Llanabba execută

marşul Oamenii din Harlech.

— Groaznic zgomot! comentă lady Circumference cu amabilitate.

Monitorul-şef păşi în faţă şi-i oferi un program cu scoarţele aurite şi împodobite cu panglici. Un alt monitor îi întinse un scaun. Lady Circumference se aşeză lângă doctor, care-l avea drept vecin pe lordul Circumference.

— Pennyfeather, pune-i s-alerge! strigă doctorul acoperind fanfara cu glasul său.

Philbrick îi dădu lui Paul un megafon, spunându-i:

— Uitaţi-vă ce-am găsit în pavilion. Cred c-ar putea fi de folos.

— Cine-i

tipul

ăla

extraordinar?

întrebă

lady