sau de două ori bătrânului, dar n-a primit niciun răspuns, aşa că Jimmy l-a lăsat pe băiat să plece, după ce acesta îi umpluse odaia cu piesele motocicletei demontate. „Ai încercat să-i smulgi dinţii din gură şi să-i trimiţi tatălui?” l-am întrebat eu. „Nu, n-am încercat” mi-a spus Jimmy. „Dar l-ai pus pe băiat să-i scrie o misivă patetică, cerându-i să-i redea libertatea?” „Nu, zice Jimmy, nici asta n-am făcut.” „Dar i-ai tăiat un deget şi l-ai vârât în cutia de scrisori a tatălui?”
„Nu.” „Atunci, omule nici nu meriţi să reuşeşti, pentru că n-ai habar de meserie.” „A! zice el. Termină odată! Îţi vine uşor să vorbeşti. Tu nu mai lucrezi de zece ani încoace. Nu ştii care-i situaţia în ziua de azi.” Vorbele astea m-au cam pus pe gânduri. Precum v-am mai spus, devenisem nervos nefăcând nimic altceva toată ziulica decât să mă învârtesc prin cârciumă. „Uite, îi spun, fac prinsoare cu tine că pot rezolva o treabă ca asta în orice zi, cu orice puşti pe care mi l-ai alege tu.” „În regulă!” zice Jimmy. Şi deschide un ziar. „Îl alegem pe ăl dintâi barosan cu un singur fiu”, zice. „Bine”, zic eu. Prima poză peste care-am dat o arăta pe lady Circumference cu singurul ei fecior, lordul Tangent, la cursele de cai din Warwick. „Uite-ţi omul”, îmi spune Jimmy. Şi tocmai de-aceea mă aflu aici.
— Bine, dar de ce mi-ai spus povestea asta îngrozitoare?!
exclamă Paul. Va trebui să informez poliţia. De când sunt n-am mai auzit aşa ceva!
— Liniştiţi-vă, răspunse Philbrick. Povestea s-a terminat.
Jimmy a câştigat prinsoarea. Toate astea s-au petrecut înainte de-a o fi întâlnit pe Dina.
— Dina?
— Domnişoara Diana, adică. Eu îi spun Dina, după un cântec pe care l-am auzit. În clipa când am văzut-o pe fată, am simţit că am pierdut pariul. Mi s-a oprit inima în piept. E
şi un cântec pe chestia asta. Dina ar fi în stare să scoată pe cineva chiar din fundul iadului.
65
— Ţii atât de mult la ea?
— M-aş arunca în foc şi-n apă pentru fata asta. Nu e fericită aici. Nu cred că tatăl ei se poartă bine cu ea. Uneori, am impresia că vrea să se mărite cu mine doar ca să scape de-aici.
— Dumnezeule! aveţi de gând să vă căsătoriţi?
— Ne-am hotărât joia trecută. Dar suntem de mult în vorbă. Nu-i bine ca o fată să stea închisă aşa, fără să vadă
niciodată un bărbat. Ajunsese în aşa hai, încât ar fi fost în stare să se agaţe de gâtul oricui, până-am apărat eu. Nu făcea altceva decât gospodărie, de dimineaţă până seara.
Singura ei plăcere era să facă economii şi să concedieze servitorii. De altfel, mai toţi nici nu aşteaptă să împlinească
luna şi pleacă, într-atât sunt de flămânzi. Fata asta are capul pe umeri, zău aşa. E o femeie de afaceri, taman ce-mi trebuie mie la Lamb. Într-o zi m-a auzit vorbind la telefon cu directorul cinematografului nostru, căruia îi dădeam instrucţiuni. Treaba asta a pus-o pe gânduri şi a făcut-o să
vadă în mine un fel de prinţ deghizat, ca să zic aşa. Ea mi-a propus să ne căsătorim. Eu n-aş fi avut curajul, atâta timp cât aş fi rămas un simplu valet. Cel mult, mă bătea gândul să închiriez un automobil şi să vin într-o bună zi cu inelul meu cu diamant, şi cu-o floare la butonieră, şi să o cer de nevastă. Dar n-a mai fost nevoie. Dragostea-i un lucru minunat.
Philbrick amuţi, vădit emoţionat de acest monolog. Uşa pavilionului se deschise şi domnul Prendergast îşi făcu apariţia.
— Cum se desfăşoară întrecerile sportive? îl întrebă Paul.
— Nu prea bine, răspunse domnul Prendergast. De fapt s-au terminat.
— Gata?
— Da. Niciunul dintre băieţi nu s-a întors din prima cursă.
Au dispărut pur şi simplu după copacii din creştetul dealului. Cred că s-au dus să se schimbe. Nu le-o iau în nume de rău, fireşte. E groaznic de frig. Totuşi, mă uitam cu jale cum dispăreau unul câte unul, şi nu se mai întorceau. E
ca şi cum ai trimite nişte soldaţi într-o bătălie…
66
— Cel mai bun lucru ar fi să ne întoarcem şi noi, să ne schimbăm.
— Da, şi eu cred la fel. Of, ce zi!
Grimes era în sala comună.
— Tocmai m-am întors din vesela metropolă Llandudno, le spuse el. A face cumpărături împreună cu Dingy nu e o ocupaţie demnă de un dascăl. Cum s-au comportat echipele?
— N-a alergat niciuna, răspunse Paul.
— În regulă, spuse Grimes. Lasă totul în grija mea. Mă
ocup de mai multă vreme cu asta. Asemenea lucruri se aranjează cel mai bine la căldura căminului. Putem stabili rezultatele în linişte. Hai să ne grăbim. Bătrânul vrea ca rezultatele să fie date la tipar chiar în seara asta.
Şi, luând o foaie de hârtie şi un ciot de creion, Grimes se apucă să redacteze programul.
— Ce părere aveţi?
— Clutterbuck pare să se fi descurcat binişor, răspunse Paul.
— Da, e un mic atlet admirabil, spuse Grimes. Şi acum comunică rezultatele astea prin telefon tipografilor, ca să le imprime chiar astă-seară. Mă întreb dacă trebuia să avem şi o cursă cu obstacole?
— Nu! spuse domnul Prendergast.
Capitolul VIII
Sporturile
