Peter îşi răsuci paharul în mână, privindu-l ţintă.

— Eu am cam fost supărat pe tine, ştii? adăugă el.

— De ce?

— Nici cu nu ştiu – poate în legătură cu Margot şi cu Maltravers ăla.

— N-am impresia că eu am fost de vină.

— Cred că nu, dar ai jucat şi tu un rol.

— Ce mai face Margot?

— E bine. Margot Metroland, aşa îi spune. Te superi dacă-mi torn puţin whisky?

— Nu, poftim!

— Vicontesa Metroland. Ce nume! Ce om!… Totuşi, l-a avut tot timpul pe Alastair lângă ea. Metroland nu se sinchiseşte. A căpătat ceea ce a vrut. De fapt, nici nu-i prea văd. Tu cum îţi petreci timpul, Paul?

— Mă pregătesc să devin preot. Mai am puţin.

— Uf, de nu mi-ar fi atât de rău! Despre ce vorbeam? A, da, despre Metroland. Ştii, Paul, cred c-a fost o greşeală că

te-ai încurcat cu noi – nu eşti de-aceeaşi părere? E totuşi o deosebire între noi. N-aş putea s-o explic, dar există. Nu ţi se pare brutal ce-ţi spun, Paul?

211

— Nu, ştiu bine ce vrei să spui. Tu eşti dinamic, iar eu sunt static.

— Zău? Cred că ai dreptate. Nostime lucruri m-ai învăţat pe vremuri, mai ţii minte? Llanabba, sentinţe latineşti, quominus şi quin 34 şi orga, îţi aminteşti?

— Da, îmi amintesc, spuse Paul.

— Ciudate lucruri se mai întâmplă pe lumea asta! Mă

învăţai să cânt la orgă, ţii minte?

— Da, ţin minte.

— Şi pe urmă, Margot Metroland a vrut să se mărite cu tine, ţii minte?

— Da, spuse Paul.

— Şi pe urmă ai intrat la închisoare, iar Alastair – tânărul amorez al lui Margot Metroland – şi soţul ei, Metroland, te-au scos de-acolo. Ţii minte?

— Da, ţin minte.

— Şi iată că vorbim amândoi aici, după tot ce s-a petrecut!

Nu-i nostim?

— Da, destul de nostim.

— Paul, mai ţii minte ce-ai spus odată, la Ritz, era şi Alastair acolo – amicul lui Margot Metroland – ţii minte?

Eram cam cherchelit şi atunci. Ai spus aşa: „Pentru zeiţa Fortuna, o prea hulită doamnă!” Ţii minte?

— Da, ţin minte, spuse Paul.

— Eram sigur că ţii minte, bunul meu Paul! Hai să bem pe chestia asta, vrei? Cum a fost? Dumnezeule, am uitat! Nu face nimic. Uf, de nu mi-ar fi aşa de rău!

— Bei prea mult, Peter.

— Păi, ce altceva poţi face? Ai să fii preot, Paul?

— Da.

— Foarte nostim… Ştii, n-ar fi trebuit să te încurci cu mine şi cu Metroland… Pot să mai beau?

— E timpul să te duci la culcare, Peter, nu crezi?

— Da, ai dreptate. Nu te superi c-am venit, nu? La urma urmei, mi-ai dat lecţii de orgă, ţii minte? Mulţumesc pentru whisky!

34 ca să şi încât să nu (lat.).

212

Şi Peter ieşi, iar Paul se aşeză din nou în fotoliu…

Vasăzică, ebioniţii asceţi se întorceau cu faţa spre Ierusalim când se rugau. Paul îşi notă acest amănunt. Da, avuseseră

toată dreptatea să suprime asemenea eretici!

Apoi stinse lumina şi trecu în dormitor, la culcare.

Sfârşit

213

214

Document Outline

bookmark0

bookmark3