Doar era infanteria, şi blindatele, şi marina. Exista până şi posibilitatea să-mi petrec zece luni liniştit într-o şcoală de ofiţeri... şi când colo, paraşutişti mi-a trebuit ! Dobitocule, frumos o să mai arăţi, peste câteva clipe, când o să te agăţi ca un păduche de marginea chepengului şi n-o să vrei să-ţi dai drumul...
Sergentul care mă ajută să mă înham şi care o să sară cu noi îşi cunoaşte la perfecţie enoriaşii.
— Vă vine să faceţi pipi, domnule ?
— Cred că da !
— Duceţi-vă. În fund, pe dreapta... Să nu vă fie teamă, şmecheriile astea funcţionează întotdeauna !
Greoi ca nişte scafandri, jenaţi la încheieturi de combinezonul nostru, urcăm apăsat pasarela de acces. În penumbra fuselajului alcătuim un tablou sinistru. Cei mai înfricoşaţi încearcă să se păcălească prin vorbe de duh, care cad ca nişte pietroaie.
Intru ultimul şi, unul după altul, ne agăţăm cordul paraşutei.
Motoarele avionului se dezlănţuie. Ne mişcăm. Un cabraj, un palier... Zburăm şi urcăm în cercuri largi spre plafonul de şase sute de picioare.
99
Edgard Thomé – Parasutati in infern
— Săriţi primul, domnule.
Asta mai lipsea. Se pare că monitorii au remaracat că aş fi cel mai înzestrat dintre colegii mei. Dacă-i aşa, atunci cum or fi arătînd ceilalţi, săracii...
Mă aşez la marginea chepengului. Colo jos, foarte jos, peisajul defilează, cu căsuţele, tufişurile şi pătratele lui de ogoare semănate sau arate. Automat, iau poziţia corectă, mă sprijin în mâini, cu fesele puţin desprinse de podea. Asta-i ! Iar îmi vine să fac pipi.
Avionul se opreşte acum la altitudinea fatală. Becul roşu se aprinde, aparatul încetineşte...
— Prepare for action number one !
Cât despre faptul că sunt gata, sunt gata, asta-i sigur... să-mi ud slipul, da ! În privinţa acţiunii, mă îndoiesc !
— Amintiţi-vă încă o dată, domnule, la comanda Go, vă daţi drumul foarte drept, cu braţele lipite de corp, aşa cum aţi făcut la antrenament, strângeţi bine genunchii şi ţineţi picioarele lipite.
— Action station !
Da, ştiu, asta vrea să însemne că trebuie să-mi trec greutatea în mâini, să pîndesc lumina verde, dar niciodată n-o să pot trece prin afurisitul ăsta de puţ prea strimt, tot corpul se înţepeneşte, împotrivindu-se.
Am mai trecut prin starea asta la piscină când cocoţat pe platforma cea mai înaltă, ca să le impresionez pe fete, mă balăcăream in toate felurile că mă vârâsem într-o asemenea încurcătură. Dar până
la urmă tot plonjam. Da, dar sub mine nu erau decât şase metri, iar dedesubt apă ! Aici, dedesubt sunt două sute de metri... Şi dacă jucăria nu funcţionează ? Chiar că trebuie să fii mai dobitoc decât e îngăduit 100
Edgard Thomé – Parasutati in infern
ca să ajungi aici. Eşti mulţumit, ai, tampitule ? Las' că vezi tu...
―Go !
Lumina roşie s-a stins, cea verde începe să clipească şi, în aceeaşi clipă, sergentul urlă ordinul să sar.
— Go... Go... Go... De-o mie de ori la ordinul ăsta am ieşit din carlinga de exerciţiu şi, ca şi în cazul câinilor lui Pavlov, reflexele condiţionate au luat locul fricii.
...O crispare de refuz, apoi m-am lăsat în mâini şi, ţeapăn ca un cadavru, am trecut prin trapă.„Incărcătură pornită", spun artileriştii.
Nu mai e nimic de făcut.
Rotirea elicelor m-a culcat la orizontală, şi, cu ochii închişi, mă
prăbuşesc în gol. În câteva secunde am să mă fac praf.
„Zdrup !" pînza scoate un zgomot şi se desface. „Au !" face nătărăul care nu s-a pregătit pentru asta şi-a cărui spinare încasează
lovitura deschiderii. A mers. Mulţumescu-ţi ţie, Doamne ! Cobor încet spre verzile păşuni. Pământul ia uneori înfăţişarea paradisului.
― Ei, ei ! numărul unu ! Nu dormi ! Controlează-ţi pînza !
Potriveşte-ţii chingile ! Ţine-ţi picioarele lipite ! răcneşte un monitor în megafon.
— Bine, domnule. O să aterizaţi. Amintiţi-vă : o smucitură ca să
vă scurtaţi suspantele exact înainte de-a atinge pământul. Bine ! Bărbia în piept. Daţi drumul la pînză. Uitaţi-vă la pământ ! Gata ! O tumbă
tare frumoasă, domnule !
— Ş-acum sus ! Alergaţi ca să vă aşezaţi cât mai repede împotriva vântului, cu paraşutele între voi şi el. Perfect !
Descătărămaţi-vă chingile, împletiţi-vă suspantele cu un lănţior, aşa cum aţi învăţat, împăturiţi pînza. Duceţi-vă umbrela la camion. Sunteţi 101
Edgard Thomé – Parasutati in infern
