Landerneau e un punct cheie pe drumul care duce la Brest şi, cu cât vom şti mai multe despre oraş, cu atat vor fi mai puţine-surprize pentru toată lumea.
Am cercetat harta amănunţit : la mai puţin de cinci sute de metri înainte de Landerneau, o dublă curbă in S arată foarte precis intrarea în oraş. Mă voi duce până acolo.
Descheiat la git, cu pârul fluturand in vânt mergem cu o sută
douăzeci pe oră. Automobilul nemţesc e o maşinărie minunată care răspunde cu mare promptitudine la toate comezile.
268
Edgard Thomé – Parasutati in infern
După-amiaza de august evocă vacanţa. Insoţitorii mei şi-au aprins câte-o ţigară şi se lăfăiesc pe bancheta din spate. Pândesc apropierea curbei, unde va trebui să încetinesc, când colo pătrundem în oraş pe la un post de gardă unde soldaţii nemţi se dau la o parte ca să ne lase să trecerii !
Simt că mă golesc de singe.
Ne aflăm în oraş, iar eu nu pricep nimic. Abia mai târziu aveam să înţeleg : hărţile englezeşti utilizate de noi erau vechi de cel puţin cinci ani, şi în timpul ocupaţiei, nemţii... suprimaseră curba !
Nemţii de gardă, înşelaţi de maşină şi de ţinutele noastre de camuflaj, ne-au luat drept colegi de-ai lor şi ne-au lăsat să intrăm...
Şi eu, care credeam că sunt prudent, vigilent, circumspect şi la adăpost de orice surpriză, uite cum am căzut într-o cursă în care nici cel mai tîmpit individ nu s-ar fi vârît.
— Ne-am ars, domnule locotenent !..:
— Aşa cred şi eu... Amorsaţi două grenade pentru orice eventualitate. Indărăt n-o putem lua, dar poate ieşim din oraş prin altă
parte.
Am încetinit şi mergem la pas. Strada e pustie. Poate că vom putea ieşi pe drumul care duce la Lesneven.
Trecem podul peste Elorn şi dăm în parc. Drumul e închis de două camioane. O mulţime de nemţi se foiesc care mai de care să
încarce în ele rufărie şi fel de fel de baloturi, rod al pradei lor. Ne aflăm la o sută de metri de ei.
Guichard mă întreabă din privire : cuvintele sunt de prisos.
Asta va fi sfârşitul !... Dar nu numai pentru noi.
Am oprit maşina la zece metri de nemţi, cărora nici nu le pasă
269
Edgard Thomé – Parasutati in infern
de noi.
Am şi tras asupra lor o rafală de mitralieră, când Guichard aruncă prima grenadă care explodează între cele două camioane. Trag a doua salvă în rafale scurte asupra celor care fug, înnebuniţi de spaimă.
Au părăsit două puşti-mitralieră şi aleargă descumpăniţi spre pasarela de peste râu.
Mă duc la o puşcă mitralieră şi-i cadorisesc pe fugari cu propria lor muniţie. O rafală la dreapta, alta la stânga. Nu vreau să-i ucid, vreau sa-i pun pe fugă : simt nevoia să acţionez ca să nu mă gindesc şi să mă asigur câ suntem in viaţă. Intuiesc că trebuie să le sporesc deruta. Ca să nu-şi vină în fire şi să înţeleagă care-i situaţia.
Parcul e cu desăvarşire pustiu, răniţii cheamă după ajutor. Ne privim, neîncrezători. Intr-o clipă, ne vor cădea în spinare o mulţime de nemţi. Mă duc să iau din maşină două încărcături de explozibil şi pun o bandă nouă în puşca-mitralieră. Apoi fete ies de prin case şi aleargă spre noi ca să ne sărute drept pe gură. Primul jeep plin cu americani soseşte până la noi, îndepârtîndu-i blând pe oamenii care ne înconjoară.
Văd pentru prima oară trupe FFI, cu brasardele lor tricolore...
Am „eliberat" oraşul Landerneau !
Citare pe ordinal de zi al trupelor aeropurtate.
Locotenent Thome. La 11 august 1944, fiind în recunoaştere în Landerneau,întovărăşit de doi oameni, nu a şovăit să atace douăzeci de paraşutiştigermani ucigând opt, rănind trei şi luînd două puşti-mitralieră.
Semnat : general de Gaulle
Aşa se scriu citările. N-am şovăit, şi pe bună dreptate : n-aveam de 270
Edgard Thomé – Parasutati in infern
ales...
Guichard e surescitat ca un vânător tânăr care a doborît primul vânat ; o surescitare ce mă stinghereşte. Nu-l pot bruftului de faţă cu toată lumea...
Şi totuşi asta ar fi trebuit să fac.
-Îi urmărim pe friţi, domnule locotenent ?
― De ce-am face-o ?
Mă priveşte plin de reproş. Nu-i nici o săptamână de când ne cunoaştem. Nici unui dintre veteranii troop-ei mele nu m-ar privi astfel. O să creadă că mi-e frică. Ce prostie !
