— Ce fel de plăți?

— Am nevoie să-mi confirmați câteva informații, înainte de a merge mai departe.

După ce îi dau codul personal pentru asigurările sociale, numele dinainte de căsătorie al mamei și codul meu de acces, de patru cifre, pulsul începe să

mi-o ia la goană. Creierul îmi explodează cu o mie de idei. Gândurile care ți se nasc, când iei Adderall capătă, practic, o formă fizică și îți fug din creier, ies pe propriile lor picioare.

— Acum, că v-am confirmat identitatea, doamnă Campbell, trebuie să vă

spun că această convorbire poate fi înregistrată. Vă sun din partea Departamentului Fraude al American Express, pentru că s-a înregistrat o activitate suspectă pe cardul dumneavoastră care se termină cu cifrele 0008.

Activitate suspectă din partea lui Paul este eufemismul anului. Îmi duc mâna la piept în încercarea de a-mi domoli curiozitatea tot mai mare, care VP - 107

îmi transpare din voce, și bătăile din ce în ce mai repezi ale inimii. Nu vreau să irosesc un Xanax, ca să contracarez efectul Adderall-ului, așa că înghit pe nerăsuflate restul de șampanie din pahar și încerc să nu mă mai fâțâi de colo, colo.

— Ce activitate suspectă a avut loc, mai exact?

— Păi, timp de nouă luni nu s-a înregistrat nicio activitate pe card și când un card este inactiv pentru o perioadă atât de lungă obișnuim să cercetăm odată ce se reiau activitățile, pentru a ne asigura că nu a avut loc un furt. Mai ales când este vorba de plăți cu valori și cu o frecvență de o asemenea intensitate.

— Frecvență?

— Da, doamnă, s-au efectuat zece plăți într-o succesiune de intervale foarte scurte, făcute în cinci ore, cu o valoare totală de 15 mii de dolari. De fapt, am tot sunat încă de ieri, când s-au făcut plățile, dar nu am reușit să

luăm legătura cu niciunul dintre deținători.

Văd cum clipește lumina roșie a robotului și îmi dau seama că încetasem cu totul să o mai bag în seamă. Cine știe ce informații clipiseră dinaintea mea tot timpul.

— Am înghețat temporar cardul, până ce am fi putut lua legătura cu unul dintre deținătorii lui, care să confirme plățile.

Femeia avea o voce aproape de robot.

— Melanie, sunt doar curioasă, ai reușit deja să iei legătura cu soțul meu?

— Nu, doamnă, acesta este singurul număr de telefon pe care îl avem, pentru amândoi…

— E în ordine. Mă întrebam doar.

Sunt ușurată. Îmi dau seama că este atât de vechi cardul, că probabil nu aveam încă telefoane mobile și niciunul din noi nu e atât de vigilent, ca să-și amintească să actualizeze genul acesta de informații. E bine că Paul nu știe că au încercat să ia legătura cu el.

— O să vă listez ultimele câteva plăți de pe cardul dumneavoastră și am nevoie să-mi confirmați sau să negați dacă acestea sunt frauduloase sau nu.

— În regulă. Sunt gata.

— Există o plată de 5.000 de dolari către un vânzător numit Illusions, făcută ieri după-amiază.

Parcă ar fi un club de striptease. Durerea mă lovește în capul pieptului, dar ar fi putut să fie și mai rău. Se pare că Wes și Paul n-au pierdut deloc timpul, odată ce au aterizat. Dar 5.000 de dolari? Al dracului de multe dansuri erotice.

— Se poate să fi fost soțul meu.

Mă silesc să scot un hohot silit de genul „așa sunt bărbații” și mă duc spre VP - 108

canapea, unde este laptopul meu vechi. Îl scosesem din debara mai devreme, azi, când mi-am dat seama că Paul îl luase pe al lui.

— Și mai este o plată făcută la restaurantul Royal Palm, în valoare de 500

de dolari, azi dimineață.

Craci dați cu cremă bronzantă și apoi o cină cu friptane și cu de toate?

Profilul de soț devotat al lui Paul își continuă cu viteză cursul descendent.

Mă face să-mi fie din ce în ce mai ușor să-l urăsc astăzi.

— Se pare că soțul meu a avut o seară de pomină, în oraș.

Îmi deschid laptopul și văd că bateria e descărcată. O pun la încărcat. Va trebui să folosesc internetul de pe telefon.

— Ce alte plăți mai sunt, Melanie? Nu sunt absolut sigură despre acestea, probabil că sunt făcute de Paul, dar el nu e acasă în clipa asta. Tocmai i-am trimis un mesaj, să văd dacă așa stau lucrurile. Îmi scot telefonul de la încărcat și dau căutare pe Google pentru „Illusions Miami”. Îmi intră imediat o recenzie de o singură stea pentru un restaurant cu specific spaniol, dar când dau clic pe el îmi arată că afacerea s-a închis din 2015.

— Hmm, să vedem asta. A fost o plată de 200 de dolari la un magazin pe nume Wined-Down și una de 500 de dolari la spa-ul Synchronicity.

Sunt încântată să aflu că, în vreme ce eu stau acasă, nebună de grijă

pentru miriadele de dezastre care explodează în jurul nostru, Paul se răsfață. Trebuie să pun capăt discuției telefonice și să încep să fac anumite săpături.

— Melanie, pot să confirm că sunt plățile lui Paul. Tocmai mi-a trimis un mesaj în acest sens.

— Vă mulțumesc, doamnă Campbell. Deci, pot să anulez blocarea cardului?

— Da, ar fi nemaipomenit.

Nu vreau ca Paul să se alerteze din cauza unui card blocat și să aplice tactica apărării. Dacă nu cumva a și făcut-o deja.

— Atunci, îmi cer scuze pentru neplăcerile pe care vi le-am provocat, poate.

— Neplăceri?

— Am avut totuși o tentativă de plată azi dimineață, devreme, intrată

după ce îl suspendasem.

— A, da? Despre ce era vorba?

Puteam să-mi închipui. A fost karaoke în crucea nopții sau vreo sticlă

scumpă la un club de dans de prost gust? Tot acest vârtej de cheltuieli este marca Wes, de la început și până la sfârșit.

— La pensiunea Harbor Rose, azi dimineață, o plată de 472 de dolari pentru cazare și mic dejun.