— De fapt, n-am fost în Miami în weekendul acesta. Am avut în oraș un proiect de construcții despre care n-am vrut să afle Rebecca.

— Sunt nedumerit, exclam eu. Credeam că te ocupi de imobiliare.

— A, zice Campbell, explicându-ne. Înainte să mă ocup cu vânzarea caselor, le construiam. Am avut o firmă de construcții câțiva ani buni. S-a prăbușit în 2008, odată cu criza, și a trebuit să schimb puțin macazul.

— Hmm, zice Wolcott. Atunci, te mai ocupi încă de construcții, în paralel?

— Uneori, da, explică Paul. În momentul de față mă ocup de un mic proiect secundar. Un gen de plan pentru pensie. Dar, deocamdată, îl țin secret față de Rebecca. E un fel de surpriză pentru mai târziu.

— Interesant. E pe aproape? îl întreb.

— Ceva mai spre vest. Un teren pe care îl am de câțiva ani.

— Nu e rău, intervine Wolcott. Prinzi momentul când piața e ascendentă, construiești și pe urmă scoți profit.

— Mda, zice Paul. Asta e planul.

— Un bărbat întreprinzător, mai adaug eu.

Suspectul nostru ne lansează un surâs palid, privind când la mine, când la partenerul meu. Lăsăm tăcerea să plutească în aer un moment, pe care îl prelungim în mod exagerat. Campbell se fâțâie pe scaun.

— Domnule Campbell, reia Wolcott. Ți-am cerut să vii azi aici în speranța că ai putea să ne lămurești unele aspecte din ceea ce se prefigurează a fi un caz de-a dreptul derutant.

— Cum să nu, se oferă Paul. Cum pot să vă fiu de ajutor?

— Păi, începe Wolcott, sperăm să ne oferi niște lămuriri în privința Sheilei Maxwell. Nu pare să fie o prezență marcantă în oraș și este, practic, necunoscută chiar și la sala unde se antrena împreună cu soția dumitale. Era o femeie retrasă, poate?

Campbell își ia un răgaz și cântărește răspunsul.

— Nu am cunoscut-o decât în mică măsură. Nu am avut niciun fel de legături de ordin social, așa că îmi este greu să spun.

Mă aplec în față și asta îi atrage atenția.

— Mi se pare că ai folosit termenul „înrudit”. Și ai pomenit că femeia ți s-a destăinuit despre infidelitățile soțului? Te întreb pentru că toate acestea sunt detalii care ar putea ajuta la construirea unei imagini mai complete, în momentul de față mi-e teamă că nu avem cine știe ce. Poate că îți amintești VP - 112

câte ceva despre soțul ei?

— Știu că era mult timp plecat în călătorii de serviciu, zice Paul, ridicând ochii și privind spre stânga. Presupun că avea o aventură cu o colegă de serviciu. Părea genul de nemernic, după cum povestea ea.

— După cum povestea ea? intervine Wolcott. Interesantă formulare, domnule Campbell. Ai motive să crezi că nu a fost sinceră cu dumneata în vreo privință?

Ideea că cineva ar fi putut să-l mintă părea să-l fi băgat în ceață pe Campbell.

— Adică, toată chestia mi s-a părut puțin cam ciudată, cu soțul care era tot timpul plecat, dar am presupus că ea spunea adevărul. Altfel, de ce să se fi destăinuit așa față de mine, nu? Ce s-o fi petrecut acolo?

— Exact asta încercăm și noi să aflăm, îi explică partenerul meu, în timp ce așază pe masă, între noi, o copie xerox după povestirea de pe prima pagină de ziar.

Mă uit atent la Paul cum rostește cuvintele, fără să-și dea seama, din buze, în timp ce citește articolul. Când ajunge la partea care ar trebui să fie o surpriză, încremenește. Cască ochii, apoi își încrețește fruntea. Ochii îi fug de pe text la data de pe frontispiciul ziarului, apoi îi ridică spre noi. Pare absolut uluit.

— Dar, ea…

— A fost căsătorită cu Daniel Graves, zice Wolcott.

Nu mă pot abține și adaug, la rândul meu:

— Cam morbidă coincidență de nume8.

— Ea și-a păstrat numele de fată, continuă Wolcott. Daniel și Sheila au locuit în San Francisco până acum câțiva ani, când Daniel a murit într-un accident, în timpul unor scufundări marine.

— În luna lor de miere, completez eu.

— Îmi dau seama că e un șoc pentru dumneata, Paul. Știu că în primul rând te preocupă siguranța familiei tale, așa că avem într-adevăr nevoie să

ne povestești absolut totul, bine?

Înclină din cap fără o vorbă, stupefiat.

— Paul? începe Wolcott. O să trecem împreună peste un șir de mesaje text, schimbate între voi doi cu câteva luni în urmă. Am nevoie să-mi răspunzi sincer. Dacă femeia asta e încă prin preajmă, nu vreau să vă pună în pericol, pe dumneata, pe soția dumitale sau câinele.

Se uită la partenerul meu ca și cum problema câinelui nici nu-i trecuse prin minte.

8 Cu referire la graves („morminte" în lb. engleză).

VP - 113

— Duff?

— Încercăm doar să luăm toate aspectele în considerare, adaug și eu. În ultimă instanță vă știa și câinele. Și s-a sugerat că s-ar putea să fie o persoană labilă.

— Bine, încuviințează Paul, cu mintea aiurea. Sigur.

Wolcott scoate de sub masă stiva de foi printate și le pune jos. Începe să

le frunzărească și face mici adnotări pe parcurs. După câteva pagini, se oprește.

— Ei, uite aici ne-ar fi de folos unele lămuriri, Paul, zice, bătând ușor cu degetul peste un text de pe la mijlocul paginii. Cam pe aici tonul începe să

devină seducător.

Citește mai în josul paginii.

— A, și uite aici. O inviți la dumneata acasă și limbajul folosit este sugestiv.

Campbell se mișcă pe scaun și începe să se scarpine în bărbie.

— Gata, băieți. O să vă spun totul.

— Așa ar fi cel mai bine, zic.