— Silvestri, stau ca pe ace.
— Trebuie să întorci mașina.
— Unde mergem?
— La Huntington. Tocmai s-a făcut o plată, cu cardul de credit al Sashei Anders.
* * *
Motelul e o chestie modestă. Intim, dar cu un aspect curățel. Ne apropiem de recepție și suntem salutați cu voioșie de o femeie tânără, abia ieșită din adolescentă.
— Bine ați venit la Huntington Inn. Domnilor, doriți să vă cazați împreună
sau separat, astă seară?
Partenerul meu face semn din cap în direcția mea și îi adresează tinerei o privire arogant de sigură.
— Ar vrea el.
Interpretez chicotelile fetei drept un semn de bunăvoință și îmi trebuie o fracțiune de secundă ca să consult ecusonul cu numele ei, de pe tricoul polo.
— Seara bună, Gina. Mă numesc detectiv Wolcott și el e partenerul meu, VP - 147
detectivul Silvestri.
— Cu ce pot să vă ajut, domnilor detectivi?
Expresia de îngrijorare – dar nebănuitoare – de pe chipul Ginei îmi confirmă că motelul este întocmai genul de loc pe care îl bănuiam.
— Gina, continui eu, cercetăm dispariția unei persoane și se pare că azi dimineață aici s-a folosit cardul ei de credit. Poți să verifici informația asta pentru noi?
— Dar cum să nu, domnilor detectivi. Care e numele oaspetelui?
— Sasha Anders. A-N-D-E-R-S.
Gina bate numele pe tastatură.
— A, sigur. Da. Uite. Sasha Anders. S-a cazat pentru două nopți. A plătit pentru cameră cu cardul și a plecat azi dimineață, înainte de ora pentru check-out.
— Adică unsprezece a.m.? intervine Silvestri.
— Chiar așa.
Gina se încruntă în timp ce studiază ecranul calculatorului.
— A, da.
— E totul în ordine? o întreb eu.
— Păi, doar… în fine… chiar a fost ciudat.
— Ce-a fost ciudat, drăguță? întreabă și partenerul meu.
— Îmi aduc aminte de ea când s-a cazat. Arăta foarte bine. Blondă. Și avea o geantă Fendi absolut super. De fapt, se potrivea cu Jaguarul decapotabil pe care îl conducea. Purta o șapcă de la Lotus Pedal, unde și eu mă antrenez. M-a mirat că nu o observasem la sală.
— Așa.
— Deci, se cazează singură, urcă în cameră o vreme și pe urmă e plecată
toată după-amiaza. Zice la revedere când iese pe ușă. Gen, super amabilă.
Vine și pleacă de câteva ori, în puținele zile cât stă la noi. Eu lucrez în cea mai mare parte din perioada asta, pentru că Shannon, cealaltă fată care muncește aici, a lipsit, a avut o infecție la stomac sau ceva. Mă rog, eu n-am văzut-o niciodată pe domnișoara Anders venind sau plecând altfel decât singură.
— Așa…
— Azi dimineață, când a predat camera, era tot singură. Dar menajera urcă pe urmă în cameră, după ce a plecat ea, și locul arată ca și cum a fost lovit de o tornadă.
— Așa deci? fac eu.
— Adică, foarte rău, continuă Gina și obrajii i se îmbujorează. Vreau să
spun, o grămadă de chestii pentru sex și altele.
— Hmm, zic eu, pe gânduri. Nu vreau să te simți aiurea, dar trebuie să te VP - 148
întreb despre ce fel de chestii e vorba?
Gina coboară vocea și șoptește, chiar dacă în hol nu suntem decât noi trei.
