SHEILA

Cine știe cunoaște.

Daniel a fost iubirea vieții mele. Era omul meu, cel mai bun prieten, partea mea lipsă. Am știut asta din clipa când l-am întâlnit. Și el era tot un escroc mincinos și, după toate aparențele, un nenorocit de sociopat. Dar asta am aflat-o mult mai târziu.

Mai aveam trei săptămâni până la nuntă. Totul era cumpărat și achitat.

Catalogul nostru cu daruri fusese devastat, se vărsaseră multe lacrimi și se dăduseră jos multe kilograme. Eram absurd de aproape să ne căsătorim.

Nimic nu avea să împiedice asta.

Tocmai îmi făcusem o probă de machiaj și coafură pentru ziua cea mare.

Complet machiată, cu dermatograf, rimel și fard de obraz, cu rochia de mireasă umplându-mi brațele, mă duceam spre mașină, când primesc un VP - 222

mesaj de la o prietenă de liceu.

M-am gândit că ar trebui să vezi asta. Îmi pare rău.

În mână aveam o captură de ecran cu profilul logodnicului meu pe Tinder, activ în ultima oră. Nu putea fi nicio confuzie. Daniel avea o cicatrice neobișnuită pe frunte, din adolescență, când se lovise de o creangă în timp ce schia. Așa cum se întâmplă cu cele mai multe lucruri în viață, ceva ce altfel ar fi putut să-l desfigureze, l-a făcut și mai atrăgător și mai dezirabil. Era exact genul ăsta de ticălos.

Nu sunt tocmai sigură cât am stat acolo, în mijlocul intersecției, citindu-i profilul, dar a fost suficient cât să nu-mi dau seama că rochia mea împachetată în plastic zburase pe stradă și mașinile claxonau, trecând în viteză pe lângă mine, la schimbarea semaforului.

Descriere: în căutarea unei partenere aventuroase, amuzante, sexy și deloc nebună.

Preferințe: Am cunoscut de tot felul.

Nu-i place: Prea le-am cunoscut.

Relații preferate: Poliamorul Imoral

Asta era ceva nou.

Machiajul complet și părul coafat sunt importante, pentru că femeia care m-a tras din intersecție mi-a răspuns la rugămintea mea disperată să aflu

„ce să fac?”, dându-mi o oglindă de poșetă și un pachet de batiste de hârtie.

— Scumpo, cel puțin părul îți stă bine.

Când m-am privit în oglindă am văzut o epavă grotescă, dâre de rimel negru scurse peste obrajii purpurii și buzele aparent sângerii. Eram cea mai tristă și cea mai înspăimântătoare mireasă-clovn care a jelit vreodată după

un bărbat.

Mi-am strâns rochia de pe asfalt, mi-am spălat fața care mă costase 300

de dolari și nu am contramandat nunta.

* * *

Aș spune despre mine că sunt pasională și foarte determinată. Specialiștii în medicină care au trecut prin viața mea ar spune despre mine că sunt obsesiv-impulsivă. În general mă feresc însă, de oamenii care își câștigă

existența dând sfaturi altora.

La treizeci de ani eram văduvă. Odată ce moartea lui a fost declarată

„accidentală”, am moștenit toți banii lui Daniel. Pentru că atunci când el s-a înecat nu eram căsătoriți decât de o săptămână, familia și prietenii lui au fost foarte furioși. Daniel nu vorbise niciodată prea mult despre cât de profitabilă era într-adevăr firma lui, așa că asta nu a reprezentat pentru mine un motiv, ci doar un bonus neașteptat. A fost doar unul dintre aspectele importante ale vieții lui despre care nu fusese sincer.

VP - 223

Aveam mijloacele financiare să fac efectiv tot ce mi-am dorit vreodată, dar nu aveam nici cea mai mică idee ce să fac cu mine. În timpul pregătirilor pentru nunta noastră, mi-am făcut un cont pe Tinder, încercând să-l agăț pe Daniel și să stau cu ochii pe el. Nostim e că i-am bifat toate căsuțele în profilul meu fals, dar nu ne-am conectat niciodată. În loc să-mi șterg mie profilul, l-am șters pe al lui. După luna de miere și autopsie, am început să

caut.

Intră Mark Anders.

Era într-o călătorie de afaceri în Palm Springs și căuta companie, cât timp stătea în oraș. Am petrecut împreună o săptămână senzațională și plină de sex. M-a numit de câteva ori „femeia visurilor” lui. Se lăuda cu casa lui perfectă și cu orașul utopic de pe Coasta de Est.

După ce a plecat, ne-am trimis mesaje câteva săptămâni și am devenit obsedată. Am aflat tot ce se putea despre minunatul Stony Brook, din Long Island și mi-am închiriat o casă pe plajă, fără să mă ridic de la birou. Aveam de gând să-l surprind pe Mark, făcându-i cadou prezența mea.

Când nevastă-sa mi-a deschis ușa, n-am apucat să văd decât o fracțiune de secundă interiorul casei lui perfecte, înainte de a-mi da seama ce greșeală

făcusem. Textul pe care mi l-a trimis ulterior nu lăsa loc la interpretări.

Stai departe de mine, nebuna dracului.

* * *

Pe Mark nu l-am iubit cu adevărat, așa că durerea acelui refuz nu a durat prea mult. Dar primele șase luni în Stony Brook au fost pline de singurătate.

Nu aveam altceva decât programul meu zilnic, pe care îl modelam după cel al Sashei. Cum Mark nu mă voia, am decis să văd cum își petrecea timpul singura persoană pe care o cunoșteam acolo, în afară de el. Lotus Pedal, tratamente la spa, happy hour, shopping și iar, de la capăt.

Ca să mă integrez, mi-am schimbat aspectul, ca să nu mai semăn așa de mult cu cineva de pe Coasta de Vest și să reduc șansele ca Sasha să mă

recunoască drept femeia oarecare apărută la ușa ei, cu luni în urmă. Mi-a plăcut să fiu cameleonică și am îmbrățișat complet noul meu stil. Mi-am schimbat hainele stil boho și părul ondulat natural, lung până în talie, cu ținute sport, lejere și un păr neted, scurt până pe umeri, îndreptat cu cheratină. Pe urmă l-am întâlnit pe Paul.

Toate lucrurile în noua mea viață au devenit mai bune, după ce l-am întâlnit pe el. În cazul lui am forțat puțin mâna destinului, dar numai după ce destinul ne-a adus împreună, într-un restaurant, în aceeași săptămână în care o auzisem pe Rebecca plângându-se de el. Din colțul meu obișnuit, de la bar, i-am văzut la o masă, abia vorbindu-și. Paul avea ceva special. Pur și simplu am știut că el era motivul pentru care venisem în est.

VP - 224

A doua zi m-am dus și am adoptat un câine și am început o nouă activitate zilnică.

* * *

Când i-am ascuns lui Paul atâta vreme moartea lui Daniel, nu am făcut-o intenționat și nu l-am mințit deliberat. Încă nu fusesem în stare să-mi scot de pe deget inelul de logodnă și verigheta. Când am vorbit prima oară, i-am sesizat ușurarea, crezând că sunt măritată, așa că nu l-am contrazis.

Aveam de gând să-i spun povestea mea, la momentul potrivit. Dar cu cât mai mult m-am prefăcut că Daniel trăiește, cu atât mai greu a devenit să-i explic lui Paul purtarea mea. Am mers până acolo, încât am pus în debara câteva haine de-ale lui Daniel și i-am lăsat butonii și ceasul pe comodă, știind că Paul o să le vadă, când va veni la mine. Cred că am fost morbidă.

Dar am făcut totul ca el să se simtă confortabil.