Patruzeci și patru
SILVESTRI
Recepționera ne privește bănuitoare.
— Ăăă, Rebecca Campbell nu mai lucrează la noi de ceva vreme.
— Serios? zice Wolcott, care încearcă să nu-și trădeze surprinderea. Pot să aflu motivul plecării sale?
Suntem în holul companiei Launaria Pharmaceuticals și avem un scor de zero la doi în șansa de a găsi acolo persoanele care ne interesează. După ce ni s-a spus că Mark Anders lipsește toată ziua, ne-am gândit să discutăm cu Rebecca, în ideea că poate ne ajută ea. Se pare însă, că nici ea nu a fost prea cinstită cu noi.
Farmecul nostru deja nu mai are efect asupra recepționerei. Trece de la o stare de apatie la o ușoară enervare.
— Trebuie să întrebați la Resurse Umane, zice și arată cu degetul în direcția etajelor de deasupra.
Fac o tentativă.
— Mi-e teamă că trebuie să ne grăbim. Ne-ar fi de mare ajutor dacă ai putea…
— Nu am voie să divulg această informație, îmi răspunde.
Partenerul meu preia ștafeta.
— Nu ți se întâmplă cumva să cunoști data la care a…
VP - 189
Degetul se ridică din nou.
— Resurse Umane.
O spune ca și cum ar vorbi cu niște copilași.
— Ei, zic, ne-ai fost de un imens ajutor. Să ai o zi minunată.
Își ia la revedere cu o fluturare mută din mână, în timp ce răspunde la telefon.
* * *
— Scumpicilor, cu ce pot să vă ajut?
Wolcott și cu mine stăm față în față cu Cecilia, la biroul ei de la Resurse Umane. Femeia pare să fie mai „populară” decât colega ei de jos.
Partenerul meu își ține mâinile în poală și îi trimite un surâs lejer.
— Cecilia, avem nevoie doar de o mică informație despre o fostă angajată
a voastră, Rebecca Campbell.
Tipa boldește ochii și strânge din buze, ca să nu-și dea drumul la gură. Se uită către ușă, apoi iar la noi.
— Ce vreți să știți?
— Am înțeles că doamna Campbell a plecat de curând din poziția pe care o avea aici, după ce a ocupat-o un timp îndelungat. Așa e?
— Da, e corect, răspunde Cecilia, aplecându-se apoi spre noi. A fost un șoc, asta e sigur. Nu vreau să-l numesc scandal, dar…
Se pare că e genul care vorbește ca o mașinărie stricată, așa că e momentul să apăs pe buton.
— Ce interesant, Cecilia, zic și îmi reazem cotul pe birou, cu bărbia în palmă. Ia să auzim!
— Păi, începe ea, Rebecca a fost concediată de curând din cauza felului discutabil în care s-a folosit de mostrele de medicamente cu rețetă, din depozitul nostru.
Lasă vocea cu un decibel mai jos și continuă, ridicând din sprâncene, ca să
transmită cum trebuie această ultimă parte a mesajului:
— În plus, am primit o informație anonimă cum că ar fi existat ceva manifestări necuviincioase între ea și domnul Anders.
— E ditamai telenovela pe-aici, zice Wolcott, înclinând conspirativ din cap.
— Îți vine să crezi?! exclamă Cecilia.
Își dă seama apoi și, dregându-și vocea, trage în sus marginea decoltată a bluzei sale.
— Dar n-ați auzit de la mine, încheie ea.
* * *
