mişcare în piciorul stâng. Din săptămână în săptămână progresul este tot mai apreciabil şi ca mişcare şi ca înfăţişare a membrelor bolnave. După 11 luni, la 1 noiembrie 1906, pacientul se coboară
singur pe scară, face 600 de metri pe jos, şi în iulie 1907 se întoarce la atelier şi de atunci nu s-a arătat nicio urmă a paraliziei.
*
Dl A. G., din Troyes, suferea demult de o enterită pe care n-a învins-o niciun tratament încercat. Starea morală proastă: dl. G. este trist, întunecat, nesociabil şi urmărit de gândul sinuciderii.
Experienţele preliminare reuşesc uşor, iar sugestia dă rezultate din prima zi. Trei luni i-am făcut sugestii, la început zilnic, apoi tot mai rar. După acest timp, vindecarea este completă; enterita dispare şi moralul devine foarte bun. Doisprezece ani cât am urmărit pe acest pacient, n-am observat nici cea mai mică recidivă. Dl G. este un
— 46 —
exemplu din cele mai izbitoare pentru ceea ce poate sugestia sau mai bine zis autosugestia. Atât sugestia din punct de vedere fizic, cât şi cea din punct de vedere moral, dl. G. o primea foarte bine şi zilnic îi creştea încrederea în el. Ştiindu-se bun lucrător îndrăzni să-şi procure pe credit o maşină de tricotaj, făcu afaceri bune şi în scurt timp avea atelier cu şase maşini. Însă rămânea desigur simplu lucrător, dacă nu şi-ar fi dat, cu ajutorul sugestiei, încredere în sine.
*
Dna D., din Troyes, de 30 de ani, atinsă de tuberculoză. Slăbea zilnic, deşi se supra-alimenta. Tuse, stupit, etc., toate semnele că nu mai avea de trăit decât câteva luni. Experienţele preliminare evidenţiază o mare sensibilitate. Sugestia, chiar de la început micşorează simptomele morbide. Apoi progresul spre bine este zilnic tot mai apreciabil, greutatea corpului creşte, deşi bolnava nu se mai supra-alimentează. După câteva luni vindecarea s-ar părea completă.
Dna D., îmi scrie opt luni după plecarea mea din Troyes. Îmi mulţumeşte, adăugând că sănătatea ei este perfectă… şi că este însărcinată.
*
Dl X., funcţionar la poşta din Lunéville, pierde un copil în ianuarie 1910. Durerea îi aduce o comoţie cerebrală, ce se manifestă printr-un tremurat nervos. Unchiul său mi-l aduce la începutul lui iunie. Îi fac experienţele pregătitoare şi o sugestie. După patru zile bolnavul vine şi-mi spune că n-a mai tremurat. Nouă sugestie. N-a mai venit, deşi îl rugasem să se întoarcă după opt zile. După câtva timp, unchiul îmi spune că a primit o scrisoare de la nepot, care îl anunţă că este cu totul vindecat, că şi-a reluat slujba, că din prima zi a lucrat o telegramă de 870 de cuvinte şi că ar mai fi putut lucra încă.
Am fost informat că vindecarea s-a menţinut.
*
Dl Y., din Nancy, neurastenic de mai mulţi ani: are fobii, temeri, stomacul şi intestinale funcţionează rău, somnul prost; este trist, cu idei de sinucidere; merge ca un om beat şi nu se gândeşte decât la boala lui. Niciun tratament nu i-a folosit şi din ce în ce [se] simte mai râu, cu toate că a stat o lună şi într-un sanatoriu special.
Dl Y., vine la mine la începutul lui octombrie 1010. Experienţele pregătitoare destul de uşoare. Explic bolnavului mecanismul
— 47 —
autosugestiei şi existenţa în noi a fiinţei conştiente şi a fiinţei inconştiente. Sugestie. Dl Y., a fost neliniştit timp de câteva zile de explicaţiile ce i le-am dat, dar apoi a înţeles. Îi fac sugestie şi îşi face autosugestie, zilnic. Ameliorarea la început este înceată, dar după
şase săptămâni este complet vindecat. Fostul bolnav, care se socotea omul cel mai nenorocit, acum este fericit. Nu numai că nu i-a mai venit boala, dar lucrul nici n-ar fi posibil, fiindcă dl Y. este convins că
n-ar mai putea cădea în trista lui stare de mai înainte.
*
Dl E., din Troyes. Atac de podagră; glezna piciorului drept umflată
şi dureroasă, nu poate merge deloc. Dovedeşte sensibilitate multă cu ocazia experienţelor premergătoare.
După cea dintâi sugestie se poate duce singur până la trăsura ce l-a adus. Nu-l mai doare. A doua zi, soţia sa vine să-mi comunice că
bolnavul s-a sculat de dimineaţă, s-a încălţat şi a plecat cu bicicleta să viziteze mai multe puncte ale oraşului unde avea afaceri. Inutil să
vă spun că am rămas uimit. Nu ştiu exact cum a evoluat boala, fiindcă dl. E. n-a catadicsit să mai vină pe la mine; dar am aflat că
mult timp încă, boala nu-i revenise.
*
Dna T., din Nancy. Neurastenie, dispepsie, gastralgie, enterită, dureri în diferite părţi. De mulţi ani se caută, fără niciun folos.
Sugestie din partea mea, autosugestie dintr-a ei. Ameliorare din prima zi: progres neîntrerupt până la vindecarea completă a stării morale; iar dintre suferinţele fizice n-a mai persistat decât enterita, mult atenuată.
*
Dna X., sora dnei T., neurastenie gravă; stă în pat 15 zile pe lună, cu totul incapabilă de a se mişca sau de a lucra ceva; tristeţe, lipsă
de poftă de mâncare, aparatul digestiv funcţionează rău. Vindecare durabilă, fiindcă mult timp după, n-am constatat revenirea bolii.
*
Dna H., din Maxéville. Eczemă generalizată şi deosebit de gravă la piciorul stâng. Ambele picioare umflate, mai ales la glezne, merge greu şi cu dureri. Sugestie. În aceeaşi zi chiar, dna H., face câteva sute de paşi fără osteneală. A doua zi picioarele se dezumflă; eczema
— 48 —
dispare repede. Boala nu revine.
*
Dna P., din Laneuveville. Dureri la rinichi şi genunchi. Boala este veche de zece ani şi zilnic se agravează. Sugestie şi autosugestie.
Ameliorarea începe imediat şi creşte progresiv. Vindecarea se manifestă repede prin semne neîndoielnice şi se menţine.
