liber,

aproape

normal:

merge

fără

să

se

înăbuşe, poate chiar sui scări, ceea ce îi era cu totul imposibil mai înainte. După puţin timp se duce la bunica lui la Carignan, de unde îmi scrie din când în când. Sănătatea îi este din ce în ce mai bună; mănâncă cu poftă, digeră şi asimilează bine; nu se mai înăduşă

deloc: şi nu numai că poate merge, dar chiar face vânătoare de fluturi.

Se întoarce în octombrie: abia îl mai recunosc. Băieţelul slăbănog şi gârbovit din mai, este acum un băiat mare, drept şi cu figura strălucitoare de sănătate.

A crescut cu 12 cm şi la cântar cu 10 kg.! De atunci trăieşte normal, suie şi coboară scările alergând, merge cu bicicleta şi joacă

fotbal.

*

Dna Z., din Nancy, a căpătat în ianuarie 1910 o pneumonie, de care nu era vindecată nici după două luni. Slăbiciune generată, lipsă

de poftă de mâncare, digestii grele, constipaţie, insomnii, asudă

noaptea mult. De la cea dintâi sugestie bolnava se simte mai bine;

— 54 —

după câteva zile vine să-mi spună că se crede vindecată, semnele bolii au dispărut, organele, toate, funcţionează bine. Sudorile şi le opreşte singură când simte că-i vin, prin autosugestie conştientă. De atunci, dna Z., este mereu bine.

*

Dl X., profesor la Belfort, nu poate vorbi mai mult de 10–15 minute fără să-şi piardă complet glasul. Medicii nu-i găsesc nicio leziune la coardele vocale: unul îi spune că are senilitatea larynxului, ceea ce-l face să creadă că nu se va mai vindeca. Vine la Nancy de vacanţă, unde o doamnă îl îndeamnă să vină la mine. La început refuză, dar mai târziu vine, deşi convins că sugestia nu este lucru serios. Totuşi îi fac tratamentul şi îl rog să revină după două zile. Vine şi-mi povesteşte că în ajun a vorbit toată după-amiaza, fără să devină afon.

După alte două zile vine din nou. Afonia nu mai apare, deşi dl X

vorbeşte şi chiar cântă. Vindecarea rămâne statornică.

Sugestionarea copiilor când dorm.

Înainte de a termina, ţin să vă spun câteva cuvinte asupra unui procedeu foarte bun pe care părinţii ar trebui să-l întrebuinţeze în educaţia copiilor pentru a-i dezvăţa de cusururile lor.

După ce copilul a adormit, unul din părinţi se apropie încet de pat şi de la o depărtare de un metru repetă murmurând, de 15–20 de ori, însuşirile ce doreşte copilului său atât în privinţa sănătăţii, a somnului, cât şi a lucrului, a hărniciei, a purtării, apoi se retrage, încet, ca copilul să nu se trezească.

Această metodă, atât de simplă dă rezultate şi este uşor de înţeles pentru ce. Când copilul doarme corpul şi fiinţa lui conştientă se odihnesc, sunt, putem spune, anihilaţi, dar inconştientul veghează; deci acestuia numai se adresează părintele. Ori, ştim cât este inconştientul de lesne crezător! Primeşte tot ce i se spune, fără

discuţie şi încetul cu încetul, copilul ajunge să facă ceea ce părinţii doresc.

— 55 —

CONCLUZIUNE.

O concluzie să tragem din toate acestea!

Această concluzie este foarte simplă şi cu puţine cuvinte se poate exprima. Avem în noi o forţă de o putere incalculabilă, care maniată

[manevrată, manipulată] în chip inconştient, ne este adeseori dăunătoare. Dacă dimpotrivă o conducem conştient şi cuminte, ne dă

stăpânire de noi înşine. Astfel, nu numai [că] putem îndepărta de noi şi de alţii bolile fizice şi morale, dar chiar să trăim aproape fericiţi, oricât de grele ar fi împrejurările vieţii noastre.

În sfârşit, şi mai ales, sugestia poate şi trebuie să fie întrebuinţată

pentru regenerarea morală a celor ieşiţi din calea binelui.

Câteva fraze din scrisorile adresate dlui Coué.

… „Rezultatul definitiv al examenului de limba engleză nu s-a dat decât de două ceasuri şi mă grăbesc să vă informez cum am trecut.

Am dat un oral strălucit; înainte n-am avut mai deloc acele bătăi de inimă care îmi pricinuiau greţuri insuportabile. În timpul examenului mă minunam de liniştea mea şi dădeam impresia că sunt cu totul stăpână pe mine. Într-un cuvânt, tocmai oralul de care mă temeam mai mult, a contribuit mai mult la succesul meu. Am fost clasificată

a doua şi vă sunt foarte recunoscătoare, pentru că intervenţia dvs.

Mi-a dat putinţa superiorităţii asupra celorlalte candidate…” etc.

Dra V., profesoară de liceu.

Este vorba de o elevă, care în 1916 a căzut din pricina emoţiei (trac). Autosugestia a vindecat-o şi astfel a fost a doua din 200

concurente.

*

… „Vă mulţumesc din toată inima pentru marele bine ce mi-a făcut metoda dvs. Înainte de a fi venit la dvs., mă înăbuşeam după o sută de paşi, pe când acum fac kilometri fără să obosesc. Fac de mai multe ori pe zi şi cu multă uşurinţă, în 40 de minute drumul din str.

Bord-de-l’eau până în str. des Glacis, adică aproape 4 km. Astmul de care sufeream pot zice că mi-a trecut.

Vă rog să primiţi mărturia recunoştinţei mele pentru marele bine

— 56 —

ce mi-aţi făcut.