*
Dra X., din Geneva, de 13 ani. O plagă la tâmplă, socotită de mai mulţi medici ca de origine tuberculoasă şi care de un an jumătate rezistă tuturor tratamentelor încercate. Este dusă la elevul meu din Geneva, d. Baudouin, care îi face sugestia necesară şi îi spune să
revină peste opt zile, când pacienta se prezintă cu plaga vindecată.
*
Dra Z., tot din Geneva, are piciorul drept zgârcit de 17 ani în urma unui abces operat, deasupra genunchiului. Roagă pe dl Baudouin să-i facă sugestie şi chiar în cursul şedinţei genunchiul funcţionează
normal. (Fără îndoială că răul era de natură psihică).
*
Dna U., de 55 de ani, din Maxéville, plagă varicoasă, veche de mai mult de un an jumătate. Cea dintâi şedinţă în septembrie 1915; a doua după opt zile. După 15 zile se constată vindecare completă.
*
E. C., 10 ani, Grande-Rue 19 (refugiat din Metz). O boală de inimă
necunoscută, vegetaţii. În fiecare noapte pierdea sânge pe gură. Vine la mine în iulie 1915.
După câteva şedinţe, pierderile de sânge scad. Ameliorarea continuă şi spre sfârşitul lui noiembrie sângele încetează: iar vegetaţiile mi s-au părut dispărute. Până în august 1916 ştiu că
boala n-a revenit.
*
Dl H., 48 ani, din Brin. Reformat la 15 ianuarie 1915 din pricina unei bronşite cronice, de natură specifică. Zilnic starea bolnavului se agrava.
Vine în octombrie 1915. Ameliorare imediată şi apoi progresivă.
— 49 —
*
Dl B., suferea de vreo 24 de ani de o sinuzită frontală, care necesitase 11 operaţii!! Totuşi sinuzita persistă cu dureri groaznice.
Starea fizică a pacientului era dintre cele mai triste; dureri aproape fără întrerupere, lipsă de poftă de mâncare, slăbiciune mare, nu putea merge, nu putea citi, nu putea dormi, etc. Nici moralul nu era mai bun. Fusese tratat de Berheim din Nancy, de Dejerine din Paris, de Dubois din Berna, de X… din Strasbourg, dar fără niciun folos.
Bolnavul vine la mine în septembrie 1915, după sfatul unui client al meu. Face progrese repezi şi acum (1925) acest domn este complet sănătos. O adevărată înviere din morţi.
*
Dl N., 18 ani, rue Sellier, boala lui Pott. Vine la începutul lui 1914, cu toracele în ghips de şase luni. Urmează şedinţele mele de sugestie, regulat de două ori pe săptămână şi îşi face seara şi dimineaţa obişnuita autosugestie. Starea bolnavului se îmbunătăţeşte repede şi după puţin timp nu mai are nevoie de corset. L-am revăzut în 1916, era cu totul vindecat şi îndeplinea slujba de factor poştal, după ce fusese infirmier într-o ambulanţă din Nancy.
*
Dl D., din Jarville. Paralizia pleoapei de sus stânga. La spital i se fac nişte injecţii locale ce redau mobilitatea pleoapei: dar ochiul era deviat spre exterior de mai mult de 45 de grade. Operaţia chirurgicală
părea necesară.
Vine la mine şi datorită autosugestiei ochiul îşi reia cu încetul poziţia normală.
*
Dna L., din Nancy, dureri neîntrerupte de zece ani în obrazul drept. Reţetele mai multor medici consultaţi nu dau niciun rezultat.
O operaţie a fost socotită necesară. Bolnava vine la mine la 25 iulie 1916; imediat simte oarecare uşurare şi după zece zile durerea a dispărut cu totul şi n-a mai [re]venit tot timpul cât am mai văzut bolnava (până la 20 decembrie acelaşi an).
*
Maurice T., opt ani jumătate, din Nancy. Are laba picioarelor
— 50 —
strâmbă, anormală. Piciorul stâng se vindecă aproape complet după
intervenţie chirurgicală. La dreptul nu reuşesc încă alte două
operaţii.
Mi se aduce copilul în februarie 1915; el merge bine numai cu două aparate ce-i susţin picioarele. După prima şedinţă de sugestie observ o îmbunătăţire; după a doua copilul merge cu încălţăminte obişnuită. Mai binele progresează repede. La 17 aprilie 1916, când îl văd ultima dată, copilul este bine; totuşi piciorul drept este mai puţin solid, însă din pricina unei scrânteli căpătată la 12 februarie 1916.
*
Dra X., din Blainville. Plagă la piciorul stâng, probabil de natură
specifică; supurează, parcă osul ar fi cariat. Răul a început deodată
cu dureri mari şi umflătură în urma unei uşoare scrânteli. În cursul acestei evoluţii toate tratamentele au dat rezultate negative. Mersul se face greu şi tot mai dureros.
De la cele dintâi şedinţe se manifestă un mai bine apreciabil.
Încetul cu încetul piciorul se dezumflă, durerile scad, supurarea de asemenea şi în sfârşit plaga se cicatrizează. Acest proces susţinut câteva luni. Acum piciorul este aproape normal, afară de mişcarea gleznei înapoi, care nu se face complet, ceea ce provoacă puţină
şchiopătare.
*
Dna R., din Chavingny, o metrită de zece ani. Vine la mine la sfârşitul lui iulie 1916. Ameliorarea este imediată; repede scad şi pierderile şi durerile. La 28 septembrie constat vindecarea.
Menstruaţia nu mai durează opt zile ca înainte, ci numai patru.
*
Dna H., din Nancy, strada Guilbert-de-Pixerècourt, de 40 ani.
Sufere de o plagă varicoasă, din 14 septembrie 1914. Se îngrijeşte de aproape doi ani după sfaturile medicului ei obişnuit, dar fără succes.
