Cum se face sugestia curativă.

Când cineva a trecut prin experienţele enumerate, care totuşi nu sunt indispensabile, şi le-a înţeles, este copt pentru sugestia curativă.

Oricare ar fi boala, fizică sau morală, trebuie procedat întotdeauna la fel, pronunţând mereu aceleaşi vorbe, bineînţeles schimbate puţin, după caz.

Aşa trebuie vorbit subiectului:

„Stai jos şi închide ochii. Nu vreau să încerc să te adorm; ar fi de prisos. Trebuie să închizi ochii însă, pentru ca atenţia să nu-ţi fie atrasă de lucrurile înconjurătoare. Spuneţi acum, că toate cuvintele ce eu voi pronunţa, se vor fixa în creierul d-tale, se vor imprima, se vor grava, se vor încrusta, şi că fără să vrei, fără să ştii, într-un chip cu totul inconştient din partea d-tale, organismul d-tale ca şi d-ta însuţi veţi asculta orbeşte. Îţi spun mai întâi, că în fiecare zi, dimineaţa, la amiază şi seara, la ora mesei, îţi va fi foame, adică, vei simţi acea plăcută senzaţie, care face să ne gândim: O, cu ce poftă aş

mânca! Şi ai să mănânci, într-adevăr, cu plăcere, cu mare plăcere, dar nu prea mult. Însă vei avea grijă să mesteci mult şi bine. Astfel vei digera bine şi nu vei simţi nici în stomac, nici în maţe, nicio greutate, nicio tulburare, nicio durere de niciun fel. Asimilarea se va face bine, şi organismul d-tale va profita de toate alimentele înghiţite, ca să le transforme în sânge, în muşchi, în putere, în energie, în vitalitate.

Pentru că ai digerat bine, funcţiunea de curăţire se va îndeplini normal, şi, în fiecare dimineaţă, când te scoli, vei simţi nevoia evacuării şi fără să întrebuinţezi vreodată vreun medicament, sau

— 37 —

vreun ajutor mecanic, vei obţine un rezultat normal şi satisfăcător.

Apoi, în fiecare noapte, din clipa în care ai dori să adormi, şi până

în aceea când vei dori să te trezeşti a doua zi, vei dormi adânc, liniştit, fără visuri obositoare şi urâte. Iar când te vei scula dimineaţa te vei simţi sănătos şi vei fi vesel şi bine dispus.

Pe de altă parte, dacă se întâmplă vreodată să fii trist, întunecat, să te plictiseşti, de astăzi înainte n-are să mai fie aşa şi în loc să fii trist, întunecat, plictisit, ai să fii vesel chiar fără motiv, întocmai cum înainte ţi se întâmpla să fii trist fără motiv: ba mai mult încă, n-ai să

te mai plictiseşti şi n-ai să mai fii amărât, chiar dacă ai avea cuvinte adevărate şi puternice pentru aceasta.

Şi de asemenea, dacă ţi se întâmplă câteodată să fii nerăbdător sau să te înfurii, de-acum n-are să ţi se mai întâmple; dimpotrivă, vei fi întotdeauna răbdător, întotdeauna stăpân pe tine, şi lucrurile care te plictiseau, te sâcâiau, te supărau, de acum înainte te vor lăsa cu totul nepăsător, liniştit, foarte liniştit.

Dacă câteodată eşti apucat, prins, urmărit de idei rele, nesănătoase, de temeri, de spaimă, de fobii, de tentaţii, de ciudă şi duşmănie, înţeleg ca începând de astăzi, toate acestea să se îndepărteze încetul cu încetul de imaginaţia d-tale şi să se piardă, să

se topească, parcă într-un nor tot mai departe cu care se vor duce cu totul. După cum se împrăştie un vis când te trezeşti, tot aşa te vor părăsi toate acele închipuiri nesănătoase.

Mai adaug, că toate organele d-tale funcţionează bine; inima bate normal, circulaţia sângelui se face cum trebuie: plămânii funcţionează bine; stomacul, intestinul, ficatul, fierea, rinichii şi toate celelalte organe îşi îndeplinesc în chip normal slujba lor. Dacă totuşi unul dintre ele funcţionează prost în momentul de faţă, această

anomalie dispare în fiecare zi câte puţin, aşa fel că în scurt timp va dispărea cu totul şi acest organ îşi va reluă normala funcţionare.

Mai mult. Dacă este în vreunul din ele vreo leziune, ea se va cicatriza din zi în zi tot mai bine şi repede se va vindeca. (Trebuie să

lămuresc că nici nu-i nevoie să ştim care-i organul bolnav pentru a-l vindeca. Sub influenta autosugestiei „din toate punctele de vedere şi în fiecare zi sunt din ce în ce mai bine”, inconştientul îşi exercită

acţiunea lui asupra acelui organ pe care singur îl descoperă).

Adaug încă, ceea ce este de o covârşitoare importanţă, că dacă

până acum aveai faţă de d-ta însuţi vreo neîncredere oarecare, te asigur, această neîncredere dispare puţin câte puţin, ba să facă loc încrederii în d-ta. Această încredere este un lucru absolut necesar

— 38 —

oricărei fiinţe umane. Fără încredere în sine, n-ajungi niciodată la nimic; cu încredere în sine, se poate atinge orice scop (bineînţeles dintre cele rezonabile). Vei începe deci să ai încredere în d-ta şi încrederea îţi va da siguranţa că eşti în stare să faci nu numai bine, dar chiar foarte bine, toate cele ce ai dori să faci, cu condiţia să fie dorinţe rezonabile, precum şi toate lucrurile care sunt de datoria d-tale să le faci.

Deci, când doreşti să faci ceva, bineînţeles, lucru serios şi cuminte, când ai avea de făcut ceva din domeniul datoriilor d-tale, să te gândeşti că este lucru uşor. Cuvintele: greu, cu neputinţă, nu pot, este peste puterile mele, nu mă pot împiedica să… să dispară din limbajul d-tale, din dicţionarul d-tale, să nu le mai socoteşti vorbe româneşti.

Considerând acel lucru ca uşor, el devine uşor pentru d-ta, în timp ce altora s-ar părea greu: şi acel lucru îl faci repede, îl faci bine, şi îl faci fără osteneală pentru că îl faci fără sforţare. Dacă însă l-ai fi socotit ca imposibil, ţi-ar fi devenit chiar imposibil şi numai pentru că l-ai fi considerat astfel.”

Acestor sugestii generale, care multora [li se] vor părea poate prea lungi şi chiar copilăreşti, dar care totuşi sunt necesare, trebuie adăugate acelea care se aplică stării speciale fiecărui bolnav, când această stare este cu precizie cunoscută.

Toate aceste sugestii trebuie făcute pe un ton monoton şi legănat (apăsând totuşi cuvintele esenţiale), ton care provoacă dacă nu somn, cel puţin o toropeală lipsită de gânduri.

Când şirul sugestiilor este terminat, ne adresăm subiectului cu aceste cuvinte:

„În general, înţeleg, că, din toate punctele de vedere, atât fizic cât şi moral, să te bucuri de o sănătate totală, de o sănătate cel puţin mai bună decât acea [pe] care ai avut-o până azi. Acum am să număr până la trei şi când voi zice „trei” vei deschide ochii şi vei ieşi din starea în care eşti şi vei ieşi liniştit; dar fără să rămâi amorţit sau toropit, nicidecum obosit şi dimpotrivă, viguros, tare, vioi, dispus, plin de viaţă; de asemenea vei fi vesel şi sub toate raporturile bine.

Una, două, trei!”

La cuvântul „trei”, subiectul deschide ochii, întotdeauna zâmbind, şi pe faţa lui se vede mulţumire.

Odată terminat acest mic discurs, mai adaugi şi următoarele:

— 39 —

Cum se practică autosugestia conştientă.

În toate dimineţile când te trezeşti, şi seara când te-ai aşezat în pat, închide ochii şi fără să cauţi să fii atent la ceea ce spui, să

pronunţi din buze, destul de tare ca să auzi şi numărând pe o sfoară

cu douăzeci de noduri, fraza următoare: „Din toate punctele de vedere, zi cu zi, sunt din ce în ce mai bine” . Cuvintele „din toate punctele de vedere” se adresează la tot; este mai întotdeauna inutil să-ţi faci autosugestii speciale.

Această autosugestie trebuie făcută într-un chip cât se poate mai simplu, mai copilăresc, mai mecanic, şi prin urmare fără cea mai mică

sforţare. Într-un cuvânt, formula trebuie repetată pe tonul cu care se recită litaniile.

Prin acest mijloc o facem să pătrundă mecanic în inconştient prin urechi, şi odată ce-a pătruns, ea singură se pune pe lucru.

Această metodă care este şi preventivă şi curativă, trebuiepracticată toată viaţa.

Mai mult, ori de câte ori, noaptea sau ziua, simţi o durere fizică

sau morală, să-ţi afirmi îndată că n-ai să contribui şi în chip conştient la agravarea ei, dar că ai s-o faci să dispară: apoi să te izolezi, pe cât posibil, să închizi ochii, şi trecându-ţi mâna pe frunte dacă suferinţa este morală, sau pe locul dureros dacă suferinţa este fizică, să-ţi repeţi cât se poate de repede, cuvintele: „Trece, trece, îmi trece, trece etc.”, atât timp cât este nevoie ca într-adevăr să simţi că

ţi-a trecut. După oarecare obişnuinţă, se poate obţine dispariţia durerii în 20–30 de secunde. Să reîncepi ori de câte ori ţi se pare necesar.

(Practicarea autosugestiei nu înlocuieşte tratamentul medical dareste de un mare ajutor atât bolnavului cât şi medicului).

Aşa fiind, ne putem uşor da seama de rolul celui care practică

vindecarea semenilor săi prin sugestie. El nu-i un stăpân care porunceşte, este un prieten, o călăuză, care conduce bolnavul pas cu pas pe calea vindecării. Şi cum toate aceste sugestii nu sunt făcute decât numai în interesul bolnavului, inconştientul lui nu cere mai mult decât să şi le asimileze, şi să le transforme în autosugestii. Când aceasta s-a făcut, vindecarea vine sigur mai mult sau mai puţin repede, mai mult sau mai puţin complet.

— 40 —