— 22 —

subţirică spadă de duel în mână. Primitivul nu se va repezi, având alegerea, nici la o armă similară, nici la un pistol despre a cărui întrebuinţare habar n-are, ci la un voinic ciomag noduros.

Când în noianul de imagini din inconştient, ce-şi caută realizarea, două opuse ajung preponderante, va fi învinsă aceea în slujba căreia se pune inteligenţa (voinţa); fiindcă aceasta, neîncrezătoare în mijloacele inconştientului, îl va împiedica să o realizeze, fără ca dânsa să o poată realiza. Voinţa, luând frânele realizării imaginii din mâinile inconştientului, duce acea imagine la înfrângere sigură şi la victorie uşoară imaginea opusă. Şi n-ar putea fi altfel, fiindcă

conştiinţa s-a apucat de o meserie pe care n-o cunoaşte, iar inconştientul rămâne liber să-şi exercite meseria lui asupra imaginii opuse liberată de concurenţa celeilalte.

Să lămurim teoria noastră asupra acestei legi, prin exemplul cu biciclistul începător. Acesta nu-şi imaginează propriu-zis că va da peste obstacol, ci numai se teme că va da. Se teme şi atunci nu vrea să-şi părăsească soarta în mâinile unui personaj misterios: inconştientul! – care îi pretinde pentru a-l servi, să renunţe la

„demnitatea lui de fiinţă conştientă”. Se teme, vrea să nu cadă, vrea cu tărie, cu eroism, se încordează şi încearcă să-şi ţină un perfect echilibru calculând (risum teneatis!) cele mai fine nuanţe de mişcare necesare echilibrului.

Sau exemplul cu acel care merge pe o scândură, dar de pe aceeaşi scândură cade sigur dacă ar fi ridicată la înălţimea unei biserici.

(Pentru suprimarea discuţiei asupra ceea ce este ameţeala prăpastiei, ne putem închipui că scândura este cuprinsă într-un plan de hârtie care împiedică vederea adâncimii, nu însă şi căderea). Să

presupunem că scândura ar fi înălţată treptat. Omul nostru va trece pe ea cu pas sigur şi la jumătate de metru deasupra pământului, şi la un metru; dar de aici în sus siguranţa va fi în proporţie cu teama, căderea devenind sigură de la înălţimea de la care îşi va imagina că

prăbuşindu-se moartea este sigură. Şi exact în acelaşi proporţie va creşte voinţa şi sforţarea intelectuală de a nu lăsa inconştientului, nici mişcarea şoldului, nici a genunchiului, nici felul de a pune talpa pe pământ, nici echilibrul pe un picior în facerea pasului, nimic, nimic…

Din toate acestea rezultă pentru noi, că legea efortului convertit ar putea fi formulată mai bine astfel:

Când două imagini opuse predomină spiritul, fiecare tinzând să se realizeze prin învingerea celeilalte, va fi învinsă aceea ale cărei

— 23 —

mijloace inconştiente de realizare vor fi paralizate de mijloacele conştiente pe care voinţa le substituie celor dintâi.

Inteligenţa dar, trebuie să fie redusă la rolul de a face să

predomine în suflet ideea dorită, chiar şi atunci când „ne spune inima”(!) că ce dorim este prea greu, când adică predomină ideea opusă. Rol cu aparenţe modeste, însă de o incomensurabilă utilitate.

Inteligenţa s-ar putea mulţumi cu el. Adică prin trucurile inventate de Coué şi apoi printr-o cuminte atitudine mintală, inteligenţa să

facă să predomine în suflet imagini bine alese, ca acelea de sănătate, de vindecare, de succes, de armonie, de veselie, etc., şi apoi să le lase pe seama inconştientului, ea căutându-şi de munca zilei.

Inconştientul le va realiza, căci asta-i este menirea: să înfăptuiască

imaginile predominante.

D. V. Barnoschi.

— 24 —

BIBLIOGRAFIE

Apte (M.). Les stigmatisés. Étude historique et critique sur les troubles vasomoteurs chez les mystiques. Paris, 1903.

Babinski (Dr.). De l’hypnotisme en thérapeutique et en médecine légale, Paris, 1900.

Barnes (Rev. Canon. B. W.). Sermon prononcé a la Cathédrale de St. Paul de Londres, le 10 juin 1921.

Baudouin (C.). Qu’est-ce que la Suggestion? Introduction à la psychologie de la suggestion et de l’autosuggestion. Eld. Delachaux & Niestlé, Neuchâtel-Paris, 1924.

Baudouin et Lestchinski (Dr. A.). La Discipline intérieure, d’après les techniques morales et d’après les psychothérapies. Eld. Forum, Neuchâtel, 1924.

Bernheim (Dr. H.). De la suggestion et de ses applications à la thérapeutique. Eld. Doln, Paris, 1886.

Bonjour (Dr.). Guérisons miraculeuses modernes. Eld. Baillière, Paris, 1913.

Braid (James). Neurypnology. Eld. Chnrchill London-Edinburgh.

1843.

Brooks (C. Harry) & Charles (Rev. Ernest). Christianity and Autosuggestion. Eld. Allen & Unwin. London, 1922.

Claparède (Ed) Etat hypnoïde chez un singe., Arch. phys. et nat.

XXI), Gèneve 1911).

Drevet (James). Instinct in man, a contribution to the psychology of education. Eld. University-Press, Cambridge, 1917.

Emerson (Raph-Waldo). The Conduct of life, revised edition, Eld.

Routlegde, London, 1883.

Eusebius, Praeparatio Evangelica.

Ferenezi (S.). Introjection und Uebertragung. Eld. Deuticke. Leipzig, 1910.

Freud (Dr. Sigmund). Totem et tabou, trad. franç. Eld. Payot, Paris, 1924.

Hartmann (Eduard von). Philosophie der Umbewussten, Berlin, 1876.

James (William). What is an emotion? en: „Mind”, London, april 1884.

— 25 —

Liébeault Le sommeil et les états analogues au point de vue de l’action du moral sur le physique, 1860.

Myers (F. W. H.) Human personality and its survival from bodilv death. Eld. Longmans Green & Co. London, 1923.

Pillsbury (W. B.) The fundamentals of psychology, 2eme Eld. Eld.

Macmilian, New-York, 1922.

Richet (Dr. Charles). Traité de métapsychique. Eld. Alean, Paris 1922.