Unii nu-ndrăznesc să cedeze evidenţei că în om este o misterioasă
3 S-ar putea cita minuni şi mai… minunate, dar am ieşi din cadrul acestei broşuri de popularizare, fiindcă vorbind de lucruri mai puţin cunoscute, şi în parte discutate încă, ar trebui să facem lungi citate.
— 10 —
putere superioară materiei şi cu aparenţe de atotputernicie, pe care totuşi ar putea-o stăpâni, de teamă să nu se facă vinovaţi de profanarea încercată de Titani. Însă, cu mai multă îndrăzneală de gândire, aceste spirite de adâncă religiozitate, ar ajunge să admită că
Dumnezeu n-a putut să se dea pe sine însuşi omului drept ideal, pentru ca apoi să stea în calea perfectării lui.
Oricât de sus s-ar înălţa mintea şi puterile omului Dumnezeul religiei sale rămâne şi mai sus şi tot în afară.
Ştiinţa sufletului oricât de departe ar merge, nu s-ar putea opune niciunei religii, fiindcă orice ar face, n-ar putea să se ocupe decât de
„cauzele secunde”, ca toate încercările a tot ce este legat de glie; oricare ştiinţă, vrând-nevrând, lasă fiecăruia posibilitatea să-şi explice cum crede şi „cauza primordială” şi „viaţa în sine”.
Dar oare Isus n-a îngăduit, n-a poruncit chiar, toate îndrăznelile spiritului, când a spus: „Sufletul este viaţa, nu materia” ? 4.
Evident nu aici ar putea fi dezbătută această mare problemă şi de aceea vom atrage numai atenţia, pentru liniştirea unora, că preoţi distinşi nu văd cum minunile sugestiei ar putea atinge Biblia sau Evanghelia.
Acum un veac încă (sugestia este doar demult cunoscută, ca şi aurul în apa mării, dar tot atât de puţin folosită. Coué n-a făcut decât să inventeze mijlocul de-a capta toată bogăţia ce conţine, transformând-o în… lingouri preţioase), le Père Gratry a spus: Vrei să-ţi îndoieşti timpul? Fă-ţi somnul să lucreze… preparându-i seara materialul necesar… Spiritul printr-un fel de fermentaţiune ascunsă, face să se dezvolte germenul pus în el…5
Biserica anglicană, acum câţiva ani a adoptat însuşi couéismul, din momentul în care Rev. Canon E. O. Barnés l-a propovăduit în chiar catedrala Londrei.
*
Poate nimic nu-i mai greu de înţeles şi mai ales de primit, decât ideea sau fapta simplă, care însă contrazice prea direct şi prea energic idei şi fapte în prealabil admise ca definitive. Are un adânc înţeles snoava cu grecul care nu văzuse decât mori de apă şi căruia după ce i se arată şi i se explică o moară de vânt, spune: „Pricep eu că este moară de vânt. Dar nu văd pe unde vine apa la dânsa”.
4 Sf. Ioan, cap.6, V, 61.
5 Les Sources… cap. III.
— 11 —
Ce poate să izbească mai mult „bunul simţ” spun unii cu superioritate, decât pretenţia că dacă te doare ceva şi te gândeşti că
nu te doare, îţi trece?… Şi ceea ce este şi mai supărător, este că Coué nu are deloc milă, operează fără cloroform. Cloroformul ar fi un volum de o mie de pagini îmbâcsit, savant şi întortocheat; fiindcă
citind omul o lună, lovindu-se de contradicţii şi pricepând numai pe jumătate, capitulează mai onorabil. Vanitatea îi este satisfăcută căci doar ideile lui cele vechi n-a putut să i le scoată autorul decât cu 5
kg. de hârtie şi două ocale de cerneală! Şi apoi, o carte mare trebuie să conţină şi destule prostii, pentru ca cititorul observându-le să aibă
satisfacţia, pe ici pe colo, că are şi el dreptate.
O pildă elocventă este Freud. Şi el a venit cu o genială descoperire în psihologie, dar ştiind să o înece într-un noian de volume, a fost acuzat de toate, numai de copilărie nu. Căci „copilării”, „fleacuri”,
„jocuri de societate”, sunt epitetele cele mai cu succes prin care se atacă couéismul. Ce păcat că Coué n-a scris un volum savant (ar fi uşor de făcut), despre utilitatea în autosugestie a şnurului cu noduri, pe care-l recomandă fără de nicio lămurire! Coué s-a înşelat socotind, că tot omul care vede minunea nu se poate să nu creadă; pe când pare a fi mai adevărat, că acel care nu crede în prealabil, nu vede nici chiar ceea ce sare în ochi.
*
Coué s-a născut la 26 februarie 1857 în Troyes. Şi a murit în Nancy, la 2 iulie 1926. Se trăgea dintr-o veche familie nobilă
scăpătată, Coué de la Touche. Chimist prin studii şi aplicaţie intelectuală, farmacist de meserie câtva timp, şi nicidecum măcar autodidact în ale psihologiei şi medicinei, a descoperit noi şi fundamentale legi psihologice. Astfel, acelor care susţin că geniul nu este decât muncă îndelungată şi răbdătoare, li se poate da, în Coué, pildă că, cel puţin câteodată, geniul este numai scânteie… genială.
Dar fiindcă şi scânteia trebuie să aibă o legătură cu ceva existent deja, putem spune că experienţele marelui Liébault au aprins scânteia în spiritul lui Coué.
Cam pe la 1900 Coué îşi simte concepţiile închegate şi le vede verificate prin succesul ce obţine practicând deja pe o scară întinsă
vindecarea prin sugestie; însă la acea epocă se ajuta încă de hipnotism. Peste zece ani sistemul său ia formă definitivă. Faimoasa
„metodă” este născută şi începe surprinzătoarea dezvoltare a ceea ce se numeşte în psihologie „noua şcoală de la Nancy”.
— 12 —
Când mii de oameni de pretutindeni au început să se perinde prin casa şi grădiniţa lui Coué şi să ducă în lume vestea mare a vindecării miraculoase şi faima bunului apostol, care nu primea un ban de la nimeni, nici spiritul de rutină, nici invidia, nici prostia n-au mai avut curaj să dispreţuiască „metoda”.
În toţi aceşti vreo douăzeci de ani în care Coué a practicat cu
„metoda” definitiv fixată, din zecile de mii de persoane ce l-au ascultat, n-a ieşit adversarul care să-i poată zdruncina opera.
Desigur au plecat de la el unii nevindecaţi sau neconvinşi, dar mii şi mii i-au înţeles „metoda” sau măcar au beneficiat de ea.
Să ia aminte la aceste fapte, acei care citind broşura ar fi ispitiţi, la unele pagini, să surâdă, spunând neînţeleapta vorbă „nu se poate”.
Se poate!… Şi se poate, pentru că în vreme ce mulţimea era cucerită, savanţi, unii cu reputaţie mondială, consacrau valoarea ştiinţifică a couéismului.
Ch. Baudouin, profesor la Universitatea şi la institutul J.J.
Rouseau din Geneva este acel care a făcut legătură între empirismul lui Coué şi ştiinţă. Prin lucrări importante, Baudouin încadrează
