couéismul în datele ştiinţifice pozitive, construind admirabile teorii pentru „metoda” lui Coué. Studiile lui Baudouin au fost apreciate de profesorul de la Facultatea din Kehl, F. Weinhandl, şi stau la baza lucrărilor medicilor Lestchinski şi Lorié din Elveţia. F. Pierce (Anglia), Brooks (America).
Mai putem afirma că celebrul profesor şi clinician de la Berlin, Lazarus, aprobă şi utilizează într-o oarecare măsură couéismul. De asemenea medicii Fauvel, Laenar, Proust, Viriot şi chiar şeful de clinică cunoscutul Bérillon, toţi din Paris, practică „metoda”.
Profesorul Klempner bine cunoscutul clinician – relatează dr. F.
Klein din Stuttgart în revista Psyh. Nancy la 14 Mal 1925 – a spus într-o reuniune a Societăţii de medicină din Berlin, că Coué este o personalitate care merită cea mai înaltă consideraţie.
Cunoscuţii savanţi – profesori la Geneva – P. Bovet şi Ed.
Claparéde pot fi şi el socotiţi printre acei care au primit couéismul.
Cu ocazia morţii lui Coué, presa din lumea întreagă i-a celebrat meritele. De pildă „l’Eclair” din Nancy (9 iulie 1926) sub iscălitura doctorului Remy, în numele Institutului Coué din Paris spune:
„Istoria va scrie că Coué întemeind psihismul experimental a dat moralei şi fiziologiei ceea ce Napoleon numea temelia de granit”.
Sau „Vosische Zeitung” din 4 iulie 1926: „…Pretutindeni unde se citeşte o gazetă, se găsesc oameni care cred în Coué şi aşteaptă
— 13 —
leacul de la metoda lui. Mulţi gânditori văd în Coué pe apostolul medicinei viitorului”.
Am citat din ziarele ce am avut la îndemână: dar s-ar putea umplea zeci de pagini cu asemenea extrase.
Pe la sfârşitul lui mai 1925, a apărut în principalele reviste şi ziare de pretutindeni următoarea declaraţie, făcută cu solemnitate de certificat.
… „Fiindcă am fost rugat să-mi dau părerea asupra valorii actualeşi viitoare a Institutului Coué de Educaţie Psihică din Paris, amonoarea să declar cele ce urmează: Institutul este cu deosebire folositordin punct de vedere al cercetărilor psihice, pentru că se sprijină petemelia pusă de Noua Şcoală de Psihologie aplicată din Nancy, care sebucură de aprobarea unor renumiţi psihologi din Anglia precum şi dinalte părţi ale Europei şi din America.
Rezultatele obţinute de Coué la clinica din Nancy, ca şi aceleobţinute la cea din Paris, în vindecarea tulburărilor funcţionalenervoase şi în uşurarea bolilor organice, au minunat lumea întreagă.
Aceleaşi rezultate se obţin la Londra şi în alte părţi în clinicialcătuite după modelul acelei de la Nancy. Mişcarea provocată deInstitut este de o importanţă ştiinţifică internaţională din punct devedere al ameliorării bolilor ale căror suferinţe n-au fost până acumîndeajuns uşurate.
Institutul de la Paris merită încurajarea guvernului francez, pentrucă ajută şi va ajuta încă şi mai mult la răspândirea în lume a uneimetode întemeiate pe legea rezultatului opus sforţării, formulată pentruîntâia oară de Coué şi recunoscută drept un adevăr simplu de oImportanţă capitală.
Simplicitatea metodei lui Coué, profesată gratuit de către InstitutulCoué din Paris, metodă ce este la îndemâna spiritelor celor mai puţincultivate, face din acest institut un centru de filantropie care merită să
fie susţinut din toate puterile.”
13 Mai 1925.
Montagu S. Monier-Williams, M. A. Universitatea din Oxford.
Membru în colegiul regal de chirurgie al Angliei. Licenţiat al colegiului regal de medicină din Londra. Medic al Clinicii de Educaţie psihică din Londra (Chelsea), unde se aplică metoda Coué. Membru onorar al Societăţii Lorene de Psihologie aplicată din Nancy.
Şi, savanţii de pretutindeni, despre care aminteşte Monier-
— 14 —
Williams, sunt profesori universitari, sau conducători de clinici, sau celebri practicieni.
Dar, cel mai impresionant certificat ai couéismului, este chipul în care s-a stins Coué. Bunul apostol a fost sănătos, vioi, lucid, tânăr, până în ajunul morţii sale şi totuşi a murit de o totală uzură, datorită
surmenajului din ultimii ani. (Aşa afirmă acei care au vorbit la mormânt, acei care au scris despre ultimele lui zile, precum şi însăşi dna Coué, într-o scrisoare ce mi-a făcut cinstea să-mi adreseze în legătură cu alcătuirea ediţiei româneşti a „Stăpânirii de sine”).
Gândindu-ne bine, ne dăm seama că nici n-ar putea muri altfel acel care practică cu neclintită credinţă şi fără întrerupere „metoda”.
Viaţa uzează organele, aceasta-i legea firii; dar o anumită atitudine mentală, prin misterioasa putere a inconştientului, le poate înviora şi astfel le înlesneşte şi prelungeşte rezistenţa.
Fără „metoda” boala îşi face repede foc în vreun organ oarecare, după legea celei mai slabe rezistenţe, şi îmbătrânitul sau surmenatul moare, de o boală organică, cu câţiva ani mai degrabă şi asistând la decrepitudinea fiinţei lui.
Toţi acei care au murit în felul lui Coué – de pildă Sara Bernhardt
– înainte de couéism şi de când lumea, au practicat intuitiv, instinctiv, principiile „metodei”. Căci legea pe care Coué a descoperit-o, unii au trăit-o şi o trăiesc (doar nu se poate descoperi decât ceea ce există).
Coué n-a făcut decât să pună acea lege la dispoziţia tuturor, adică
a marii majorităţi care n-are norocul să o trăiască instinctiv, sau care n-o trăieşte decât mai mult sau mai puţin incomplet. Pasteur nu este mai puţin mare şi binele ce-a făcut omenirii nu este mai puţin preţios, dacă şi înaintea lui au putut fi unii care să nimerească vreun fel de profilaxie pasteuriană a unor boli. Isus nu este mai puţin Dumnezeu şi binele adus de creştinism mai mic, fiindcă profetul Isaia practica şi propovăduia, în mare parte, morala creştină.
*
Couéismul provoacă, în rezumat, această întrebare: Cum se poate ca gândind – cu convingere, cu excluderea oricărui alt gând, fără
sforţare, dar în fine numai gândind – să influenţăm, să ne modificăm funcţiunea organelor şi apoi însăşi starea lor?
S-au scris volume – (de cercetat mai ales prof. Baudouin) – pentru încadrarea couéismului în ştiinţa oficială. Vom încerca, nu un rezumat al teoriilor ce s-au alcătuit, ci o lămurire a datelor problemei.
— 15 —
De la început trebuiesc părăsite concepţiile materialismului clasic.
