Superioritatea Metodei.

Această metodă dă rezultate cu totul minunate şi este uşor de înţeles pentru ce. Într-adevăr, procedând după cum sfătuiesc eu, nereuşita totală nu este posibilă, decât cu cele două categorii de persoane despre care am vorbit mai sus, şi care, din fericire, nu reprezintă decât un procent de vreo 3%.

Dacă însă, dimpotrivă, s-ar încerca vindecarea, aşa deodată, fără

explicaţii, fără experienţele preliminare ce au ca scop să îndrume pacientul spre acceptarea sugestiei pentru transformarea ei în autosugestie, nu se poate avea succes decât cu persoanele deosebit de sensibile, care, în realitate, sunt puţin numeroase. Însă oricine poate ajunge deosebit de sensibil la sugestie, prin obişnuinţă. De altfel educaţia prealabilă pe care o preconizez se poate face în câteva minute.

Într-o vreme închipuindu-mi că sugestia nu-şi face bine efectul decât în somn, încercam întotdeauna să adorm pacientul; dar constatând că nu era ceva absolut necesar, am renunţat, pentru a scuti pacientul de teama ce întotdeauna i-o inspiră ideea adormirii, teamă ce-l face, fără voia lui, să reziste somnului. Dacă, dimpotrivă, îi spui că nici nu te gândeşti să-l adormi, că ar fi şi de prisos, îi câştigi încrederea, te ascultă fără frică, fără gând ascuns, şi adeseori se întâmplă, după câteva şedinţe, că lăsându-se legănat de monotonia tonului să adoarmă adânc şi să se trezească minunat de a fi adormit.

Acei dintre dvs. care nu cred, nu pot să le spun decât: „Veniţi la mine şi veţi fi convinşi văzând faptele”.

Totuşi, nu trebuie să vă închipuiţi că numai procedura expusă aici este singurul mijloc de-a sugestiona pentru determinarea autosugestiei. Sugestia poate fi făcută omului fără ştirea lui şi fără

nicio preparaţie. Când, de pildă, un medic, care prin prestigiul lui are în chip firesc o acţiune sugestivă asupra pacientului, se apucă să-i spună că n-are nicio putere să-l vindece, că boala lui este incurabilă, provoacă în sufletul acestuia o autosugestie, care poate avea cele mai dezastruoase urmări. Când însă, i-ar spune că deşi are o boală gravă, totuşi cu bună îngrijire, cu încredere şi cu răbdare se va vindeca, va obţine adeseori rezultate de care, ca medic, se va minuna.

Dacă sunt în sală medici sau farmacişti, să nu mă socotească

duşmanul lor; dimpotrivă, sunt prietenul lor cel mai bun. Mai întâi, aş dori să văd introducându-se în programul facultăţilor de medicină

studiul teoretic şi practic al sugestiei, pentru cel mai mare folos al

— 41 —

bolnavilor şi al maicilor: şi apoi, cred că, ori de câte ori un bolnav se duce la doctor, acesta trebuie să-i dea întotdeauna o reţetă, chiar dacă n-ar fi nevoie. Bolnavul când se duce la doctor, se duce ca să-i prescrie doctoria care să-l vindece. El nu ştie că de cele mai multe ori îl vindecă igiena şi regimul cărora el nu prea le dă importanţă.

Bolnavul vrea doctorie.

Dacă medicul prescrie bolnavului numai un regim, fără

medicament, acesta va fi nemulţumit şi îşi va zice că mai bine se ducea la alt doctor, ceea ce adeseori o va face chiar. Prin urmare, medicul face bine să dea întotdeauna şi reţetă şi pe cât se poate să

nu prescrie din acele preparata gata, care de altfel adeseori nu valorează decât prin reclama ce li se face, ci medicamente formulate şi combinate de el, care inspiră bolnavului mult mai multă încredere decât hapurile x sau prafurile y pe care bolnavul şi le poate procura singur fără reţetă şi după indicaţia reclamelor.

Cum lucrează sugestia.

Ca putem înţelege bine rostul sugestiei, sau mai bine zis al autosugestiei, este destul să ştim că inconştientul este marele director al tuturor funcţiunilor. Să-l facem deci să creadă, cum am spus şi mai înainte, că cutare organ care nu funcţionează bine, trebuie să

funcţioneze bine; instantaneu el îi va transmite ordinul, căruia organul se va supune şi imediat, sau cu încetul, îşi va îndrepta funcţionarea.

Aceasta ne ajută să înţelegem simplu şi limpede, cum prin sugestie se pot opri hemoragii, învinge constipaţia, se poate face să dispară

fibroame, vindeca unele paralizii, leziuni tuberculoase, răni varicoase, etc.

Voi lua ca exemplu un caz de hemoragie dentară, pe care l-am observat în cabinetul dentistului Gauthé la Troyes. O fată pe care o ajutasem să se vindece de astmă după 8 ani de suferinţă, îmi spune într-o zi că vrea să i se scoată o măsea. Ştiind-o foarte sensibilă, i-am oferit să intervin să i se facă extracţia fără durere. Ne-am dus la dentist. Acolo, stând în faţa pacientei îi spun: „Nu simţi nimic, nu simţi nimic, etc,”, şi tot repetând sugestia, fac semn dentistului.

După o clipă măseaua este scoasă, fără ca dra D… să fi simţit ceva.

Şi cum se întâmplă adeseori, s-a declarat o hemoragie. Dentistului care voia să întrebuinţeze un hemostatic, îi spun că vreau să încerc

— 42 —

cu sugestia; iar fetei îi cer să mă privească drept în ochi şi îi sugerez că până la două minute hemoragia se va opri singură. Dra D… mai scuipă de câteva ori cu sânge şi atâta tot. Îi spun să deschidă gura şi constatăm că în cavitatea măselei se formase un mic cheag de sânge.

Cum să ne explicăm acest fenomen? În chipul cel mai simplu. Sub influenta ideii: „hemoragia trebuie să se oprească”, inconştientul a trimis arterelor şi venelor ordinul să nu mai lase să curgă sânge şi, cu docilitate, ele s-au contractat în mod natural, după cum s-ar fi contractat în mod artificial în contact cu un hemostatic, ca de pildă

adrenalina.

Acelaşi raţionament ne face să înţelegem cum poate dispare un fibrom. Inconştientul primind ideea „fibromul trebuie să dispară”, creierul porunceşte arterelor care-l nutresc să se contracteze; acestea se contractă, astfel fibromul nu mai primeşte hrană şi moare, se usucă, dispare.

Întrebuinţarea sugestiei pentru vindecarea suferinţelor morale şi a viciilor din naştere sau căpătate mai târziu.

Neurastenia, atât de frecventă astăzi, se vindecă prin sugestie, practicată după cum am arătat dar un timp moi îndelungat. Am avut norocul să fi contribuit la vindecarea unui mare număr de neurastenici, cărora li se aplicase zadarnic tot felul de tratamente.

Unul chiar stătuse un an într-un stabiliment special din Luxemburg fără să obţină vreo îmbunătăţire a tristei lui stări. În şase săptămâni prin metoda mea s-a vindecat cu totul şi este astăzi cel mai fericit om, după ce a fost cel mai nenorocit. Şi nici nu va mai cădea vreodată, fiindcă l-am învăţat să-şi facă autosugestie conştientă, pe care o practică într-un chip minunat.

Sugestia fiind utilă pentru tratarea suferinţelor fizice şi morale, ea devine binefăcătoarea societăţii, putând să transforme în oameni cinstiţi pe nenorociţii din casele de corecţie şi din închisori, care astăzi ieşind de acolo măresc numărul criminalilor.

Să nu se spună că aceasta este imposibil. Este posibil şi pot dovedi.

Voi cita următoarele două cazuri, foarte caracteristice. Dar, mai întâi, trebuie să deschid o paranteză. Pentru a face mai uşor înţeles cum lucrează sugestia în tratamentul viciilor morale, voi întrebuinţa următoarea comparaţie: Să ne închipuim că creierul este o scândură

— 43 —

în care sunt bătute cuie ce reprezintă ideile, obiceiurile, instinctele noastre din care decurg acţiunile noastre. Dacă constatăm la cineva o idee rea, un rău obicei, un rău instinct, adică un cui rău, luăm un altul, care este obiceiul, instinctul opus bun şi îl punem direct în capul cuiului rău şi dăm o lovitură de ciocan, adică facem o sugestie.

Noul cui se va înfige de un milimetru de pildă, în timp ce vechiul va ieşi pe atâta. La fiecare lovitură de ciocan, adică la fiecare nouă

sugestie, se va înfige mai mult cuiul cel bun şi va ieşi cel rău, încât după un oarecare număr de lovituri instinctul rău va fi înlocuit prin cel bun. Această substituire făcută, pacientul este vindecat.

Revin la exemplele anunţate: Tânărul M… de 11 ani, domiciliat în Troyes, era noaptea, chiar şi ziua, victimă a acelor mici accidente ale primei copilării; mai era şi cleptoman şi mincinos. După cererea mamei lui, i-am făcut sugestie. Chiar după prima şedinţă copilul n-a mai avut accidente ziua, dar noaptea tot nu se putea ţine. Încetul cu încetul, după câteva luni, s-a vindecat de slăbiciunea lui fizică, iar până în şase luni nici nu mai fura, nici nu mai minţea.

Fratele acestui copil, băiat de 18 ani, purta o grozavă ură unui alt frate al său. Ori de câte ori era puţin beat, cu greu îşi putea stăpâni o furioasă poftă de a-şi înjunghia fratele. Simţea că într-o zi tot va face crima şi că apoi va plânge cu disperare pe cadavrul victimei sale.

I-am făcut şi acestuia sugestie, cu rezultat, într-adevăr minunat: Vindecat de la prima şedinţă. Ura a dispărut, făcând loc unui sentiment de bună-voinţă, şi chiar de prietenie. L-am urmărit multă

vreme şi am constatat că vindecarea a fost definitivă.

Când se obţin prin sugestie asemenea rezultate, n-ar fi oare util, aş spune chiar absolut necesar, de a o adopta şi de a o introduce în şcolile de corecţie? Sunt convins, că prin sugestii zilnic aplicate copiilor vicioşi, mai mult de 50% ar putea fi aduşi pe calea bună. Nu s-ar face oare un mare serviciu societăţii înapoindu-i-se sănătoşi, membri atinşi de putreziciune morală?

Poate mi se va spune că răspândirea sugestiei ar fi periculoasă

fiindcă ar putea fi întrebuinţată cu acelaşi succes şi pentru rău.

Argumentul este slab, căci, pe de o parte s-ar putea avea grija de a se încredinţa practicarea sugestiei unor persoane bine alese, iar pe de alta, fiindcă acei care vor să facă rău nu aşteaptă autorizaţia nimănui.

Dar admiţând că sugestia prezintă oarecare primejdie, aş întreba, care este oare lucrul ce întrebuinţăm fără primejdie? Este oare aburul? Este explozibilul? Este trenul, corabia, electricitatea,

— 44 —