Şi totul se cuprinde în formula generală: „Din toate punctele de vedere, sunt tot mai bine”.
Întrebare: Dar acei trişti… acei chinuiţi de dureri?
Coué: Câtă vreme ai să gândeşti: sunt trist, n-ai că poţi fi vesel.
Dar pentru a gândi ceva anumit, este destul să gândeşti, fără sforţare că gândeşti acel ceva. Însăşi durerea, oricât de violentă, scade, dispare prin acelaşi procedeu.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Soseşte unul, gârbov, târându-se cu greu, sprijinit în două beţe, cu înfăţişarea tristă…
— 86 —
Coué după ce îi puse câteva întrebări, adaugă: „Cu toate că
reumatismele d-tale au vârsta de 32 de ani, n-avea grijă, nu vor mai dăinui mult”.
Apoi, după ce-l supune unora din acele experienţe preliminare, îi spune: „Închide ochii şi repetă repede, foarte repede: «îmi trece, îmi trece…» (În acelaşi timp Coué, timp de vreo jumătate de minut, îşi trecea tot atât de repede mâna pe genunchii pacientului). Şi imediat, cu energie: „Ei, acum nu te mai doare! Scoală şi mergi!” (Bolnavul merge.) „— Mai repede! mai iute! şi mai iute!” (Bolnavul merge repede.) „— Iar acum pentru că mergi aşa de bine, ai să alergi.
Aleargă! aleargă Domnule!” (Bolnavul aleargă, vesel, întinerit, spre marea lui mirare şi a numeroasei asistenţe).
Lucrul acesta s-a petrecut la Paris, în şedinţa de la 27 aprilie 1920,în clinica doctorului Bérillon.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
O doamnă din asistenţă declară: Soţul meu de mulţi ani suferă de astmă în aşa grad, că se aştepta la deznodământul fatal. Medicul curant l-a părăsit spunând că nu mai are ce-i face. După o singură
vizită la dl Coué a fost vindecat aproape radical.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Se ridică o altă doamnă şi mulţumeşte lui Coué în termeni mişcători. Medicul său, care o întovărăşea, explică asistenţei că
întrebuinţând toate tratamentele obişnuite n-a putut nici măcar să-i amelioreze o anemie cerebrală de care suferea demult. Boala totuşi a dispărut ca prin minune cu ajutorul autosugestiei conştiente.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Din diferite părţi ale sălii izbucnesc manifestaţii de recunoştinţă
din partea persoanelor care au fost vindecate de Coué.
Un medic: Arma vindecării este autosugestia, Coué este un geniu.
O doamnă în vârstă: Este foarte plăcut când eşti bătrân şi şubred să te simţi înviorat după o lungă stare de totală şi generală
indispoziţie. Lucrul s-a întâmplat cu mine şi rezultatul e trainic, dăinuieşte demult şi îl datorez „Metodei”.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Coué afirmă şi repetă că fiecare se vindeca singur, adăugând la orice ocazie:
— 87 —
„N-am niciun fluid… niciun fel de vrajă… N-am vindecat pe nimeni niciodată… Discipolii mei ajung la aceleaşi rezultate ca şi mine…
Bolnavii se vindecă singuri.”
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Şi în parte este adevărat: deoarece, mai târziu, când vocea caldă a lui Coué se va stinge, preţioasa lui Metodă, operă nemuritoare, va continua să mângâie şi să vindece, tot mai mult, tot mai bine, fiindcă
formulele ei simple vor fi tot mai adânc înţelese
„Sunt tot mai bine!”
„Trece!”
— 88 —
MINUNEA.
(Extras din
„Renaissance politique, litteraire et artistique”
18 Dec. 1920).
Omagiu lui E. Coué.
În septembrie 1920 am deschis pentru întâia oară cartea lui Ch.
Bandouin, profesor la institutul J.J. Rousseau din Geneva. Această
lucrare se numeşte „Sugestie şi Autosugestie” şi este închinată lui
„Emile Coué, în semn de adâncă recunoştinţă”.
Cartea conţine expunerea unei măreţe opere umanitare, rezemată
pe o teorie ce ar putea părea copilărească, atât de mult este la îndemâna oricui. Dar dacă fiecare ar practica-o, ar izvorî cel mai mare bine pentru întreaga omenire.
Sunt mai mult de douăzeci de ani de când Emile Coué, fost discipol şi lui Liébeault părintele doctrinei sugestiei, se ocupă de această
doctrină şi în special cu propaganda pentru autosugestia conştientă.
La începutul veacului, Coué îşi ajunge scopul cercetărilor: precizează puterea imensă şi generală a autosugestiei. După
