Să nu cauţi să faci sugestii diferite. „Din toate punctele de vedere, zi cu zi, sunt din ce în ce mai bine” , este formula care răspunde la tot.
Cineva avea pumnul închis de doi ani, cu toate tratamentele aplicate. Doctorul X., a făcut pe acea persoană să-şi întindă mâna deschisă imediat punându-i în cap ideea: Pot.
*
Pacientul nu trebuie niciodată plâns, chiar dacă trebuie să-i recunoşti că sufere. Compătimirea i-ar face rău.
— 74 —
*
Întrebuinţez intenţionat expresii, nu ordinare, dar familiare: au mai multă putere.
*
Vorbeşte cu vocea apăsată şi joasă ca acei deprinşi să fie ascultaţi.
*
Afirm că vocea este aşa cum ne-o cultivăm şi că trebuie să ne-o cultivăm. Cine îşi dă osteneala necesară poate să dobândească o bună voce.
*
Cineva voieşte să facă cutare lucru, dar închipuindu-şi că nu-i în stare, face tocmai contrariu de ceea ce voieşte.
Ameţeala este o pildă izbitoare pentru această afirmaţie. Cineva merge pe lângă o prăpastie fără să-şi dea seama; deodată îi vine gândul că ar putea cădea; dacă are nenorocul să se uite tocmai în acel moment în jos, este pierdut. Imaginea căderii i se face în spirit, şi se simte atras de o forţă nevăzută, care îl va atrage cu atât mai tare, cu cât face mai mari sforţări să-i reziste; în aceeaşi clipă cedează, se prăbuşeşte. Aceasta este pricina celor mai multe accidente de munte.
Ceea ce se întâmplă în domeniul fizic, se întâmplă şi în acel moral;gândurile nesănătoase sunt ca o prăpastie; ele determină cădereaacelui ce nu ştie să se sustragă lor.
*
Influenţa spiritului asupra trapului este o realitate: şi voi adăuga, că este desigur neasemănat mai mare decât se crede. Este imensă, incalculabilă. Câteodată o vedem pricinuind paralizii, care pot să fie trecătoare, dar care pot să dureze şi toată viaţa, dacă împrejurări speciale nu vin să schimbe starea psihică a bolnavului. Martor, acea femeie din Paris, care de 11 ani era imobilizată, şi pe care am făcut-o să se scoale, să meargă, să alerge.
*
Nu vreau să spun că voinţa nu-i o forţă. Dimpotrivă, este o mare putere; dar ea se întoarce mai întotdeauna în contra noastră. Trebuie să te pui la această stare de spirit: „Doresc cutare lucru şi sunt pe
— 75 —
cale de a-l obţine”. Şi dacă nu faci sforţări, vei reuşi.
*
Îţi dai singur simptomele pe care le imaginezi că ar fi ale bolii ce crezi că ai. Spune durerii tale: „M-ai avut, dar n-o să mă mai ai” .
*
Să repeţi de 20 de ori dimineaţa şi seara: „Din toate punctele de vedere, în fiecare zi sunt tot mai bine”. Este un remediu unic pentru toată lumea şi atât de simplu, atât de uşor! chiar prea simplu! Nu-i aşa? Şi totuşi nimic nu-i mai important decât aceasta: Dacă ai gânduri de boală ai să fii bolnav; dacă te gândeşti că vindecarea a început, a venit, ea se va produce.
Ceea ce operează schimbarea, nu-i speranţa, ci numai siguranţa.
*
Este foarte uşor pentru părinţi să facă să dispară cusururile copiilor şi să fie înlocuite cu calităţi. Pentru aceasta trebuie să le repete noaptea când dorm, în şoaptă bine accentuată, tot ceea ce doresc de la dânşii. Părinţii trebuie să socotească aceasta ca o datorie faţă de copiii lor; este o hrană morală tot atât de necesară ca şi acea fizică, şi după cum au grijă să le dea mâncare…
*
Lauda este un îndemn dar nu când este nesocotită. Reproşul este şi el un îndemn, dar prea mult repetat, paralizează. Eu întrebuinţez fraze care să nu jignească, întrupând reproşul în ele. Astfel nimeni nu se simte jignit, fiindcă înţelege că intenţia mea nu-i să fac imputare. Reproşurile şi le face omul singur; făcute de altul, supără.
Eu nu fac reproşuri, ci numai constat.
— 76 —
DARE DE SEAMĂ ASUPRA ŞEDINŢILOR DE LA EMILE
COUÉ.
(de dna Emile Léon).
Numele Coué face să vibreze oraşul întreg. Din toate păturile sociale vin suferinzii la el şi toţi sunt primiţi cu o egală bunăvoinţă, ceea ce pentru mulţi este o primă îmbărbătare. Dar ceea ce este adânc mişcător, este ieşirea de la şedinţe: oameni care au venit întunecaţi, crispaţi şi aproape duşmănoşi, (sufereau!) pleacă liniştiţi, mulţumiţi, câteodată încântaţi, (nu mai sufăr!).
Cu o bonomie surâzătoare şi puternică, care este secretul său, dl Coué ţine, în mână oarecum, inimile tuturor celor care vin să-l consulte. Rând pe rând se adresează tuturor, după cum urmează:
„Ei bine! Doamnă, ce ne doare?”.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
