"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » 📚 📚 "Lista iubitilor mei" de E. Lockhart

Add to favorite 📚 📚 "Lista iubitilor mei" de E. Lockhart

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Dar pe atunci nu ştiam asta.

spusesem niciodată unui băiat că-l plac, niciodată în viața mea. Îi simțeam mirosul de Cola și râdeam, gata-gata să dau în plâns, temându-mă că va observa că n-aveam încă sâni și că adidasul meu era mâzgălit.

Totuși, de cum a văzut ce scria pe talpa pantofului meu, expresia lui Gideon s-a schimbat. Nu cred că știa dinainte ce o să citească, doar că era ceva despre el. Şi acesta este motivul pentru care încă îmi place de Gideon Van Deusen, cu minunatele sale sprâncene stufoase: n-a râs, nu m-a tachinat, nici nu mi-a zis să iau distanță. S-a ridicat, foarte serios, și a spus:

— Roo, asta e chiar o chestie drăguță. Mă simt flatat.

— E doar o mâzgălitură, am zis eu, uitându-mă în jos, la iarbă.

— Nu, e o chestie drăguță. Mai bine să scrii tu despre mine, pe pantoful tău, decât insuportabila aia de Katarina.

— Serios?

Katarina era considerată o ființă adorabilă de aproape toată lumea.

— Normal, a spus el. Scrie pe pantoful ăla tot ce vrei. Scrie o carte întreagă. Din partea mea, e perfect, aș ajunge celebru!

Şi-a aruncat apoi geanta pe un umăr și s-a făcut nevăzut.

N-am vorbit cu Nora timp de o săptămână.33 Apoi mi-a spus că îi pare rău și am trecut peste toată povestea.

Între mine și Gideon nu s-a mai întâmplat niciodată nimic.

Îl vedeam când mai treceam prin dreptul casei familiei Van Deusen.

Inima îmi bătea cu putere. De obicei îmi zicea un „Hei, Roo!”, fiind prea ocupat ca să spună ceva mai mult.

Dar încă mă mai gândesc la Gideon. Mă întreb dacă se simțea singur în călătoria lui solitară prin țară. Mi-l imaginez cântând la chitară pe un câmp întins, stând lângă un foc de tabără sau învățând să facă surf pe coasta din Big Sur. Am întrebat-o pe doctorița Z dacă era dubios, din punct de vedere psihologic, să-ți placă un băiat cu trei ani mai în vârstă, 33 Dacă aş fi avut măcar jumătate de creier, episodul ăsta m-ar fi vindecat de dorinţa de a-mi aşterne pe hârtie gândurile despre băieţi. E o chestie mult prea periculoasă.

Dar evident că nu mi-am învăţat lecţia nici atunci, nici după aceea. Scriu în continuare, chiar şi după ce s-a întâmplat cu lista iubiţilor. Uite ce citeşti tu acum!

Dovezile clare ale prostiei mele.

care nu te va plăcea niciodată la rândul său.34 Sau să te mai gândești la un băiat care nici măcar nu te-a atins vreodată, în afară de gâdilatul pe iarbă.

— E normal să ai fantezii, dacă asta mă întrebi, a spus doctorița Z.

— Nu mă simt ca și cum ar fi normal, i-am zis. Mă gândeam la el și când eram cu Jackson.

— Când tu și cu Jackson erați împreună undeva?

— Nu. Când eram singură.

— La ce te gândeai?

— La cum ar fi fost dacă el m-ar fi plăcut.

— Cum ar fi fost?

— Ca și cum totul ar fi fost ușor, am zis eu după câteva clipe. Totul ar fi fost simplu.

— Viața nu este simplă, Ruby.

— Dar ar putea fi, i-am răspuns eu, dacă aș...

Mi-am dat seama că nu știam cum să continui.

— Lucrurile păreau simple cu Jackson? Când ați început să vă

îndrăgostiți unul de altul?

— Cam acum o lună, am spus eu. Apoi a devenit complicat.

— O lună nu înseamnă prea mult timp.

— Ştiu, i-am spus. Dar a fost o lună frumoasă.

Pe la sfârșitul clasei a opta, Jackson Clarke mi-a pus în cutia de scrisori de la școală o broscuță moartă. Ştiu că a fost el, Cricket l-a văzut îndepărtându-se cu o punguță transparentă în mână, din care picura apă.

Nu ne-am putut da seama dacă punerea broaștei în cutie trebuia să fie ceva răuvoitor (și dacă ar fi fost așa, de ce m-ar fi ales tocmai pe mine?) –

sau dacă începuse să mă placă și asta era ideea lui de cadou (să fi fost oare tocilar la științele naturii?).

Era cu un an mai mare ca noi, prin urmare nu mă gândisem prea mult la el până în clipa aceea. Nu aveam ore comune. Avea fața pătrată și pistruiată și părul șaten închis, care începea să i se onduleze dacă nu-l tundea scurt. Colțurile ochilor i se încrețeau când râdea. Era înalt și avea o voce răgușită. Şi era, în mod evident, un dobitoc. Cutia mea de scrisori 34 Domnul Wallace este cu paisprezece ani mai în vârstă ca mine. Cel puţin. Dar nu e nevoie s-o întreb pe doctoriţa Z ca să-mi dau seama că faptul că-i plac înseamnă că

sunt nebună cu acte în regulă.

a mirosit a broască trei zile la rând. M-am întrebat dacă a făcut-o fiindcă

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com