Iată motivul pentru care acum sunt o leproasă. M-am dus la balul de primăvară cu Jackson, chiar dacă el se despărțise de mine și se combinase deja cu Kim. Dați-mă în judecată! Fostul meu prieten, de care eram îndrăgostită nebunește, voia să mă ducă la un bal! Era al doilea eveniment dansant la care m-aș fi dus cu un băiat și deja îmi cumpărasem o rochie și... cine știe? Poate m-ar fi văzut în ea și ar fi realizat că a făcut o mare greșeală. Serios, cred că orice fată care s-ar fi aflat în pielea mea ar fi făcut la fel.
Celălalt eveniment dansant la care am fost: balul de ziua liceului Garfield High, școala pe lângă care trecem de fiecare dată când mergem la restaurantul chinezesc preferat al tatălui meu. M-am dus pentru că
prietena maică-mii, Juana (scenarista cu treisprezece câini și patru foști soți), are un fiu care merge la Garfield: Angelo.79 E cu un an mai mare ca mine. Îl mai întâlnisem doar de trei sau patru ori până atunci, la cinele festive ale Juanei. Am impresia că-și petrece o grămadă de timp acasă la tatăl lui, fiindcă nu e mai niciodată la Juana atunci când eu și cu mama trecem pe la ea.
Angelo părea în regulă. Avea ochii mari și căprui, părul negru și ondulat, și o față rotundă, un pic cam aplatizată. Un tip liniștit. Umbla îmbrăcat cam ca un rapper, chestie pe care n-o face nimeni la Tate.
La cinele festive, ne ridicam de obicei destul de repede de la masă și ne duceam să ne uităm la televizor. Nu vorbea prea mult, probabil pentru că
Juana vorbește încontinuu, dar și pentru că abia ne putem auzi între noi în casa aia, printre atâtea lătrături.
Deci Garfield organiza un bal și bănuiesc că Angelo avea nevoie de o parteneră, ceea ce mi s-a părut puțin cam ciudat pentru că școala aceea are cam 1500 de elevi, iar el cu siguranță n-arăta rău. Tipul nici măcar nu m-a sunat sau întrebat direct. Juana i-a dat telefon maică-mii și ea m-a întrebat dacă aș vrea să merg la chestia aia cu Angelo.
Am spus că da. Nu pentru că era vorba de Angelo. Pentru că voiam să
mă duc la un bal.
Dar de ce mă întreba pe mine?
79 „Ia stai!” vor spune acum cititorii atenţi. „Nu vorbeai despre Angelo mai demult, când ai mers prima oară la doctoriţa Z? Ce legătură are el cu ce se întâmplă aici?”
Poate că Angelo era așa un ratat că nimeni de la Garfield High nu voia să meargă cu el. Sau poate că era gay și nici măcar nu voia să ia cu el o fată, iar Juana s-a gândit că-l ajuta, habar neavând ce se întâmpla de fapt.
Sau poate că maica-mea îi spusese Juanei că n-aveam succes la băieți, așa că ea îl forța să mă ia cu el din milă. Sau poate că era îndrăgostit nebunește de vreo fată pe care n-o plăcea Juana, iar eu trebuia să-i abat atenția de la ea.80
Mama mi-a spus că el o să mă ia cu mașina la opt și să nu mă mai îngrijorez atât – dar mi-am făcut griji pe tot parcursul celor două
săptămâni până la bal. Mi-am folosit banii pe care-i câștigasem ca bonă ca sa-mi cumpăr o rochie galbenă de mătase din anii '50, cu bretele subțiri –
dar dacă eu mă pregăteam și el nu mai apărea? Dacă el chiar n-a vrut să
meargă cu mine și începea să se poarte urât, iar eu sfârșeam prin a pleca cu altcineva? Dacă avea să fie o situație gen Stephen King?81
Mama mi-a zis să nu mai fiu atât de nesigură pe mine. Tata m-a întrebat de șaisprezece ori dacă vreau să discut despre sentimentele mele de nesiguranță.
În ziua cu balul, Angelo a ajuns la timp, îmbrăcat într-un costum albastru. Mi-a adus o cocardă din flori galbene. Tata a făcut poze, iar Juana ne-a dus cu mașina, purtându-se foarte afectat, de parcă ar fi fost șoferul unei limuzine de lux. Pe bancheta din spate erau doi terrieri și o corcitură mare și păroasă, așa că toți trei ne-am înghesuit în față. Juana nu ne-a bătut la cap să ne punem centurile.
Balul avea loc în sala de sport, luminată slab și plină cu decorațiuni. Eu și Angelo nu ne-am spus prea multe. Mi-a făcut rost de un pahar cu punch de fructe. Majoritatea fetelor purtau rochii negre mulate și tocuri înalte. M-am simțit ca o fetiță toantă și pudică în rochia aia a mea galbenă, care se lărgea de la talie în jos. Am dansat, muzica era chiar bună; am dansat și pe melodii lente – chestie care a fost cam ciudată și 80 Doctoriţa Z a mai adăugat o posibilitate: „Poate că te plăcea şi voia să meargă la bal cu tine, dar era prea timid ca să te invite el.”
Jur că nu m-am gândit niciodată la asta.
81 Stephen King a scris cartea aia dubioasă numită Carrie, despre o fată nepopulară
care e invitată la bal de cel mai popular băiat din şcoală, doar ca să afle apoi că e o enormă păcăleală (când i se toarnă în cap o găleată cu sânge de porc). A fost şi un film.
jenantă, dar și plăcută –, ținându-ne de mână și legănându-ne încoace și-ncolo.
Dar toată povestea a durat prea mult. Până la nouă fără un sfert dansasem, mă fâțâisem pe-acolo un timp, băusem punch, apoi dansasem și pe melodii lente și iarăși mă mai fâțâisem un timp. Am încercat să
vorbesc cu prietenii lui, dar muzica era dată prea tare ca să poți purta o conversație. Ce mai puteam să facem? Am mai dansat puțin, apoi am ieșit să luăm o gură de aer. Practic, de la nouă fără un sfert până la zece și jumătate – când a venit Juana să ne ia – m-am plictisit îngrozitor. La întoarcere am stat la el în poală, având în vedere că pe bancheta din spate erau acum un collie, un labrador obez și un doberman care părea agresiv.
Asta a fost tot. Nu l-am mai văzut pe Angelo decât la următoarea cină
festivă pregătită de mama lui. Ne-am uitat la televizor, ca de obicei.
În mod ciudat, experiența aceea atât de stresantă și, până la urmă, plictisitoare nu mi-a diminuat dorința de a merge la un alt eveniment unde se dansa. Aș fi mers cu siguranță la balul de primăvară care avea loc peste puțin timp, în clasa a noua, doar că nu m-a invitat nimeni, iar anul ăsta eram entuziasmată că mergeam cu Jackson. Deși am ajuns să-l mint din nou, pentru că n-a formulat niciodată o invitație oficială. La un eveniment oficial! Adică, n-ar trebui să faci o invitație oficială dacă ai de gând să te duci cu cineva la un eveniment oficial? Pete a invitat-o pe Cricket. Bick a invitat-o pe Meghan. Finn a invitat-o pe Kim. Nora l-a invitat pe prietenul lui Jackson, Matt. Alo? Sunt așteptările mele exagerate? Nu prea cred. Jackson, în schimb, a considerat de la sine înțeles că mergem împreună. Balul a fost anunțat într-o vineri, cu trei săptămâni înainte. M-am gândit c-o să aștepte câteva zile, că poate o să
mă întrebe luni, ca să nu facă mare chestie din asta. Eu așa aș fi făcut dacă
l-aș fi invitat pe el.82 Așa că am așteptat.
Şi am așteptat.
Şi am așteptat.
Şi a trecut o săptămână, iar el nu m-a invitat. Cricket, Kim și Nora se uitau deja după rochii și m-am dus cu ele. Am probat niște lucruri, apoi le-am spus că plănuiam să dau o tură cu maică-mea a doua zi prin 82 – De ce nu l-ai invitat tu? a întrebat doctorița Z.
– Ah, am gemut eu. Mereu știu ce aveți de gând să spuneți.
– Atunci progresăm, a spus ea.
magazinele vintage.
Dar n-am făcut-o.
Până la urmă, pe la jumătatea celei de-a doua săptămâni – și cu cinci zile înainte să ne despărțim –, eu și Jackson vorbeam, la prânz, cu Nora și Matt, iar Jackson a zis:
— Hei, Roo, n-ai vrea să chemi niște oameni, după bal, să ne mai distrăm pe docul de lângă casa ta? Pentru că iahtul o să oprească prin apropiere.
