se învârtă sticla din nou.
— Roo, e îndreptată direct spre tine, a zis ea. De ce spui mereu să se mai învârtă o dată? Ti-e frică de ceva?
— Nu, am spus eu. Dar uită-te puțin la sticlă. Practic, a căzut de pe atlas.
— Tot e îndreptată spre tine, a zis Gracia, ridicând vocea.
Toată lumea și-a îndreptat privirea spre Michael Malone, unul dintre cei trei băieți respingători ca înfățișare și cel care învârtise atunci sticla.
Michael a ridicat din umeri.
— Mie mi se pare că a fost o învârtire decentă, a spus el.
— Ooo, ooo, Michael și Roo! a scandat cineva din cealaltă parte a cercului.
— Ooo, Michael și Roo! au răsunat apoi și alte voci.
— Haide, Ruby! a zis Gracia pe un ton agresiv. Nu mai fi așa copil!
— Ooo, ooo, Michael și Roo!
Probabil că unora acest Malone le părea un specimen perfect acceptabil din punct de vedere fizic. Adică, și eu sunt un specimen perfect 71 Acum pic de fiecare dată testul. Creionul rămâne acolo, nemişcat, ascuns sub sânul meu. Dar în vara aia, pieptul abia începuse să-mi crească, iar creionul a picat direct pe podea.
72 Mă întreb dacă ar trebui s-o caut pe internet şi să-i trimit un mail: „Dragă Gracia Rodriguez, îmi pare rău că le-am spus tuturor despre testul tău cu creionul. Acum şi sânii mei s-au umflat şi îmi dau seama ce ai simţit. N-ar fi trebuit să fac chestia aia niciodată. Te rog, iartă-mă. Ruby Oliver.”
acceptabil din punct de vedere fizic, dar știu că l-am scârbit pe băiatul ăla care m-a făcut „aragaz cu patru ochiuri”, sau pe Adam Cox, și probabil și pe alte persoane, de care nici măcar nu știu. E vorba doar de gusturi, și sunt sigură că, după niște standarde obiective, Malone era un tip care arăta decent. Dar pe mine mă scârbea din următoarele motive: 1. Avea prea multă salivă și mereu părea că înghite în sec ca să nu-i stropească pe ceilalți.
2. Avea deja picioarele destul de păroase, iar genunchii, acoperiți cu fire de păr negru, îi ieșeau prin rupturile pantalonilor. Arăta ca un animal mort.
3. Avea coșuri pe fața, chestie care nu mă deranja la alți copii, dar mai avea și unele pe ceafă, care mă scoteau din minți.
4. Vârful nasului îi era îndreptat în sus, într-un mod pe care multe fete îl considerau drăguț, dar, sincer, mie mi se părea că arăta ca un porcușor.
Am intrat în adâncul pădurii întunecate însoțită de acest băiat-porcușor cu genunchi negri și salivă în exces.
— Ooo, ooo, Michael și Roo.
Am ajuns la un copac mai mare, iar Michael s-a ascuns după el.
— Ooo, ooo, Michael și Roo.
Îmbrăcată în cămașa albă de noapte, știam că toată lumea mă putea vedea în întuneric, așa că m-am strecurat și eu în spatele copacului, ținându-mă cât mai departe de Michael. El și-a pus mâna mare și rece pe umărul meu, și-a țuguiat buzele și și le-a lipit de ale mele, înclinându-și capul într-o parte și-ntr-alta, ca-n filme.
Am început și eu să-mi înclin capul, imitându-l.
Gurile noastre nici măcar nu erau deschise, dar salivă era peste tot.
N-am vrut să-l ating pe gâtul plin de coșuri, așa că mi-am pus mâinile pe umerii lui. Mirosea decent, a pastă de dinți, dar atunci când mi-am deschis ochii pentru o secundă, i-am văzut nasul mare, de porcușor, aproape lipit de fața mea.
Pe scurt, a fost ca la dentist. Se întâmpla ceva neplăcut în zona gurii mele, fața cuiva era prea aproape de a mea și cel mai bun lucru pe care-l puteam face era să închid ochii, să respir pe nas și să mă gândesc la altceva. Îmi va trimite oare mama vreun pachet cu mâncare? Își va aduce aminte că nu-mi plăceau chipsurile ondulate? Cu ce culoare o să-mi
pictez cănile de ceramică pe care le voi face mâine la cursul de artizanat?
După o vreme, pe care eu am evaluat-o cam la șapte ore, cineva a strigat că expirase timpul, iar Michael s-a retras.
— Săruți bine, a șoptit el – iar eu m-am simțit ușurată, deși mi-am dat seama că n-avea cum să fie adevărat, pentru că eu eram cu gândul la vase de ceramică și chipsuri, înclinându-mi din când în când capul în câte o parte și dorindu-mi să se termine odată. Dar măcar n-avea să se ducă la prietenii lui și să le spună că eram dezgustătoare.
Din acel moment, am reușit să mă sustrag de la „învârte sticla”. Gracia fiind supărată pe mine, devenisem oricum un fel de leproasă, așa că nu mai exista niciun fel de presiune. În seara următoare am spus că eram obosită, și nimeni nu m-a tras afară din pat pentru a mă obliga să merg.
Am evitat să-l privesc pe Michael în ochi, am lucrat la obiectele mele de ceramică și am numărat zilele (zece) până când aveam să mă întorc acasă.
Timp de un an și jumătate, n-am mai sărutat pe nimeni altcineva.
Încă eram o persoană neexperimentată în materie de săruturi când a început povestea cu Jackson, dar din momentul în care ne-am cuplat, sărutatul a devenit o parte atât de firească a zilelor mele, încât nici măcar nu mă mai gândeam la asta (atâta doar că nu mai mestecam gumă de făcut baloane, ci din cea mentolată). Jackson mă și pipăia destul de mult.
Mi-am cumpărat două sutiene noi, care se prindeau în față, ca să le poată
desface mai ușor.
Dar asta a fost tot. Nu mi-a trecut niciodată prin minte să fac ceva mai mult. Jackson părea fericit. N-a încercat niciodată să-și coboare mâna în pantalonii mei, nici măcar să-mi scoată de tot tricoul.
Așa că vă imaginați ce-am simțit. Era o dimineață de luni – la treisprezece zile după ce Jackson și Kim se cuplaseră. Avusesem atacurile de panică, începusem să mă duc la doctorița Z și devenisem o leproasă
din cauza dezastrului de la balul de primăvară și a ororii cu copiile xerox (nu vă faceți griji, în curând veți afla totul despre lucrurile astea).
Urcam treptele de la școală, văzându-mi de gândurile mele. Tot weekendul nu făcusem altceva decât să mă uit cu mama la niște filme de pe niște casete video. Katarina m-a strigat pe nume, lucru pe care nu-l face aproape niciodată. Avea o grămadă de vești. La petrecerea ei din
acel weekend73, ea și cu Heidi au intrat în camera de oaspeți și au dat de Kim și Jackson pe canapea, fără nicio haină pe ei. Heidi a fost devastată.
