Miercuri seara, Kim m-a sunat pe telefonul fix.
— Roo, voiam s-auzi asta de la mine, a spus ea.
— S-aud ce?
Eram la cină când a sunat. Mama și tata mâncau ciuperci, tofu și orez brun, atenți la fiecare cuvânt pe care-l spuneam în receptor.
— Te rog, nu te enerva, a zis Kim.
— În regulă, am spus eu.
Nu-mi puteam imagina ce motiv aș fi avut să mă enervez.
— Promiți?
— Da, da. Ce este?
Pauză.
— Eu și Jackson suntem împreună.
N-am fost în stare să spun nimic. Doar am respirat în receptor.
— Suntem foarte buni prieteni, a spus ea. Vorbea cu mine despre problemele pe care le aveați voi doi, încercând să le rezolve, și chestia asta ne-a apropiat foarte tare.
— Care probleme?
Nici măcar nu știam că Jackson credea că avem probleme.
— Nu zic că te vorbea de rău, a spus Kim. Avea nevoie de un sprijin moral. Avea nevoie de cineva care să-i fie alături.
— Şi eu nu i-am fost alături?
— Te rog, Ruby, a spus Kim. Nu te supăra prea tare. Pur și simplu s-a întâmplat. N-a fost ceva intenționat. Şi nu ți-aș fi făcut niciodată așa ceva, dar lucrurile nu mai mergeau, oricum, între voi... Şi-apoi, chiar cred că eu și Jackson suntem făcuți unul pentru celălalt.
— Cum adică, nu mai mergeau?
— Păi, nu v-ar mai fi ținut prea mult, a spus ea. Ştii la fel de bine ca mine.
— Când a început chestia asta? am întrebat.
— Abia ieri, jur. Nu ne-am exprimat niciodată sentimentele până
atunci. Sper să mă crezi. Voiam să fii prima care află.
— Îhîm.
(Nu și-au exprimat sentimentele până atunci? De cât timp dura treaba asta?)
— Te rog, nu te supăra. Oricum, n-am fi putut împiedica acest deznodământ. E soartă, într-un fel.
— Aha.
Părinții mei mă fixau deja cu privirea, cu capetele înclinate într-o parte, de parcă ar fi spus: „Acum e momentul să iei cina cu familia ta, ai putea să te întorci la masă?”
— Serios, a zis Kim. N-am mai simțit niciodată o chestie ca asta. Cred că el e acela. El e Tommy Hazard.
— De ce vorbeați despre mine? am întrebat.
— Jackson avea intenții bune, Roo, trebuie să mă crezi. Nu e genul de tip care să înșele vreodată pe cineva. Avea nevoie de o persoană care să-l asculte, era foarte derutat.
— Trebuie să închid, am spus eu.
— Te rog, nu te supăra, a zis ea. Când o să-l găsești pe Tommy Hazard al tău, o să-nțelegi. Chiar n-am avut ce să fac.
Am închis telefonul.
În seara aia am avut primul atac de panică – în baie, în timp ce mă
spălam pe dinți. Mi s-a făcut foarte cald, apoi frig. Transpiram, iar când mi-am dus mâna la piept, mi-am simțit inima bubuind de parcă mai avea puțin și-mi ieșea prin piele. M-am întins pe podea, în pijamale, m-am uitat în tavan și am încercat să respir. Şi am văzut niște pete negre de mucegai pe care nu le observasem până atunci.
9. Michael (dar eu chiar nu voiam) Michael Malone ar putea fi considerat băiatul cu care m-am sărutat prima dată în viața mea. Practic vorbind, probabil că el a fost.
În mod oficial însă, absolut sigur n-a fost el.
Toți cei pe care-i cunosc s-au sărutat măcar o dată cu cineva până la sfârșitul clasei a șaptea.66 Dar nu și eu. Pe urmă, în vara de la sfârșitul clasei a șaptea, m-am dus din nou în tabăra Rainier, aceeași tabără în care, patru săptămâni întregi, visasem la Ben Moi – doar că de astă dată, în loc de cântări, expediții în natură și confecționarea de diverse chestii 66 Mă rog, poate în afară de Finn Murphy. Kim a fost prima fată cu care s-a sărutat – şi el avea cincisprezece ani când s-a întâmplat asta.
— L-ai dezvirginat! a ţipat Cricket atunci când Kim ne-a povestit despre Finn (era undeva prin octombrie).
