— El a început, a chicotit Kim. Nu eu am fost cea care i-a făcut ceva lui.
— Dar tu ai fost prima! Îşi va aduce aminte de tine toată viaţa, a zis Cricket râzând.
Primul sărut al lui Blueberry.
— A fost bine? a vrut Nora să ştie.
— Hei, a întrerupt-o Cricket, dacă nu ştie încă să sărute, pot să te-ajut. Kaleb săruta absolut îngrozitor. Mă umplea de salivă pe toată faţa şi-şi băga limba mult prea adânc.
— Scârbos. Şi ce-ai făcut? am întrebat eu.
— L-am antrenat, a chicotit Cricket. Doar că n-am reuşit să termin operaţiunea, pentru că el m-a părăsit înainte de-a o încheia.
— Cum arăta antrenamentul?
— Oh, era unul cu adevărat dictatorial. Ca într-o bază de instrucţie pentru sărutat.
— I-ai spus că nu ştia să sărute?
— Nu. Trebuie să fii subtilă. De exemplu, îl apucam cu o mână de cap, ca să-l împiedic să-mi bage limba pe gât; uneori, aproape că-l luam de urechi. Şi-l mai sărutam când era întins pe canapea, ca să pot fi eu deasupra. Te alegi cu mult mai puţină salivă în felul ăsta.
— O, Doamne, trebuie să fi fost îngrozitor, a spus Nora.
— Nu poţi să-ţi imaginezi ce oroare! a zis Cricket, dându-şi, teatral, ochii peste cap.
— Şi ce-ai mai făcut?
— Îl sărutam foarte des pe gât, dar nu poţi s-o ţii aşa o veşnicie. Până la urmă, trebuie să fie şi buzele lui implicate în chestia asta.
— Şi mai ce?
— Nu pot să-ţi spun, a zis Cricket cu un hohot de râs înfundat. E ceva privat. Eh, acum vreau s-aud despre armăsarul tău.
din sfori, singurul lucru pe care l-a făcut toată lumea a fost să se joace
„învârte sticla”. 67 Cabana fetelor de 12-13 ani era chiar lângă cea a băieților de 12-13 ani, iar după stingere luam o lanternă și ne duceam cu toții într-o poiană aflată nu foarte departe de cele două cabane. Băieții purtau toți jeanși și tricouri (oare în ce dormeau?), dar noi, fetele, mergeam în cămăși de noapte, pentru că părea mai drăguț și mai aventuros, în plus, era prea mare deranjul să ne schimbăm.
Ben Moi nu venise în tabără, spre dezamăgirea cam tuturor fetelor care fuseseră și vara trecută. Erau însă câțiva băieți oarecum interesanți – nu mulți, vreo opt la număr – care veneau regulat la „învârte sticla”.68 Şi douăsprezece fete. Jocul se juca așa:69
Toată lumea se așeza în cerc. În mijloc era o sticlă goală de suc, pusă pe un atlas mare pe care îl împrumutase cineva de la mica bibliotecă cu cărți despre natură a taberei. Un băiat învârtea sticla, iar când aceasta se oprea, vârful era îndreptat spre o fată anume. Dacă era îndreptat spre un băiat, se mai putea învârti o dată sticla. Câteodată, dacă lui nu-i convenea fata care-i ieșise, putea să spună că sticla era îndreptată spre băiatul care stătea lângă ea, și să mai învârtă o dată. Mai putea învârti o dată și dacă
sticla cădea de pe atlas. Sau dacă el nu reușea s-o învârtă cum trebuie de prima oară. Sau dacă fata care-i picase susținea că el a trișat și că rotirea aia nu era valabilă (pentru că ea nu voia să-l sărute). Cea mai mare parte a jocului consta în reluarea învârtirilor. Când capătul sticlei ajungea, în sfârșit, să fie îndreptat spre o fată și toată lumea era de acord asupra validității rezultatului, cei doi se duceau pe o cărăruie din pădurea 67 Exagerez, desigur. Am mers în drumeţii şi am confecţionat, manual, tot felul de obiecte. Vreau să spun însă că „învârte sticla" era singurul lucru la care ne gândeam.
Nimănui nu-i mai păsa de capturarea drapelului, de cântecele din jurul focului de tabără, de normele de siguranţă în pădure sau de orice altă chestie care ne-ar fi interesat cu un an în urmă.
68 Ce făceau băieţii care nu veneau la „învârte sticla”? Chiar nu erau interesaţi? Nu erau deloc sensibili la presiunea grupului? Şi de ce pare că mereu sunt mai multe fete decât băieţi, în situaţiile astea? Fetele trebuie întotdeauna să danseze unele cu celelalte, sau să placă acelaşi băiat, sau să iasă cu acelaşi băiat. Măcar o dată aş vrea să
fiu martoră la o situaţie în care sunt prea mulţi băieţi.
69 Ah, situaţia cu prea mulţi băieţi? De fapt, am văzut-o. Era chiar viaţa mea de la sfârşitul clasei a zecea. Şi nu era frumoasă.
Ai grijă ce-ţi doreşti, pentru că, dacă ţi se-mplineşte, poate ieşi un adevărat dezastru.
întunecată și se bucurau de „șapte minute în rai.”70 Cât timp ei făceau asta, ceilalți trebuiau, conform regulii jocului, să rămână așezați în cerc –
numai că toți încercam din răsputeri să vedem ce se întâmpla acolo, iar cine reușea să vadă ceva le raporta și celorlalți cu voce tare.
Apoi cei doi se întorceau în cerc, uneori ținându-se de mână, și venea rândul următorului băiat să învârtă sticla.
Singurele fete din cabana noastră care nu veneau la aceste aventuri sub clar de lună erau o slăbănoagă care se legăna întruna într-un balansoar, bolborosind ceva ce numai ea înțelegea, o tipă de 14 ani care era foarte revoltată că fusese cazată în cabana fetelor de 12-13 ani, așa că nu vorbea cu niciuna dintre noi, și o fată care stătea mai tot timpul cu nasul în cărți precum Misty, poneiul din Chincoteague, spunându-ne că ar fi preferat să
fie într-o tabără de călărie.
Eu am fost mai mult obligată să joc, ca să nu devin o leproasă. Şi eram terifiată. N-aveam nici cea mai vagă idee ce făcea lumea în cele „șapte minute în rai”. Se sărutau, îmi imaginam eu, dar șapte minute însemnau cam mult (aveam un cronometru) – cum să te săruți atâta timp? Stăteai în picioare, sau așezată pe o buturugă sau ceva? Te îmbrățișai cu el? Dacă
da, unde trebuia să-ți pui mâinile? Aveam deja sâni, dar nu obișnuiam să
port sutien pe sub cămașa de noapte – ce mă făceam dacă băiatul respectiv încerca să mă pipăie? I s-ar părea ciudat? Sau i s-ar fi părut ciudat dacă purtam sutien pe sub cămașa de noapte? În plus, aveam motive întemeiate să nu vreau să-l sărut pe niciunul dintre băieții cu care jucam „învârte sticla”. Doi dintre ei erau insuportabili. Trei erau respingători la înfățișare. Unul era drăguț, dar foarte scund, și nu-mi imaginam cum ne-am fi putut săruta, pentru că el ar fi trebuit să se ridice pe vârfuri. Asta mă lăsa cu doi băieți rezonabil de drăguți – dar pe unul dintre ei îl plăcea prietena mea Grada (așa că era intangibil), iar celălalt mă făcuse „aragaz cu patru ochiuri” (așa că știam că n-ar fi dorit să mă
70 În tabăra în care s-au dus Kim şi Nora („prea scumpă”, a spus tata; „prea amenajată”, a spus mama), astea erau două jocuri separate. „Învârte sticla” era doar pentru sărutat, şi trebuia s-o faci în faţa tuturor. La „şapte minute în rai”, se extrăgeau nume dintr-o pălărie, apoi perechile se închideau într-un dulap timp de şapte minute.
Prin urmare, nu numai că primul meu sărut a fost cu Michael Malone, care m-a scârbit în ultimul hal — dar, dacă am fi jucat jocul cum trebuie, sărutul acela n-ar fi avut loc niciodată.
sărute).
În prima săptămână de tabără, am reușit să evit sărutatul, cerând să se învârtă din nou sticla de fiecare dată când vârful a fost îndreptat spre mine. Apoi, am implorat-o pe Gracia să mă ajute, adică să ceară ea repetarea învârtirii sau să spună că gâtul sticlei era îndreptat spre altcineva. A fost de acord, iar eu am rămas nesărutată... până în a treia săptămână, când i-am povestit unei alte fete despre cum Gracia picase testul cu creionul (îți pui un creion în pliul acela de sub sân, ca să vezi dacă rămâne acolo; pici testul atunci când creionul nu cade71).
Cum Gracia avea sânii mari, creionul ei a stat, și bineînțeles că s-a înfuriat la culme că le-am spus tuturor de chestia asta.72 Dar în loc să țipe la mine, pur și simplu mi-a tăiat-o scurt când am cerut, în seara aceea, să
