— Ah, da, sigur, am spus.
Şi așa am știut că mergem împreună. M-am dus să-mi iau o rochie și am sfârșit prin a împrumuta 85 de dolari de la mama, ca să-mi pot cumpăra o chestie genială, argintie, din anii șaptezeci, pe care am găsit-o la Zelda's Closet; ca să-i dau banii înapoi, urma să fiu timp de 14 ore dădaca unui copil care vomita de câte ori mă duceam pe acolo.
Apoi Jackson mi-a dat papucii, iar după ce m-am umflat de plâns în camera mea, am văzut un colț al acelei rochii ieșind din dulap, chestie care m-a făcut să plâng și mai tare, pentru că n-aveam unde s-o port, și pentru că muncisem o lună întreagă ca s-o pot cumpăra, și pentru că
nu-mi venea să cred că el mă lăsase să mă entuziasmez atâta pe tema balului și să-mi cumpăr chiar și o rochie, deși avea de gând să mă
părăsească.
Pereții fiind subțiri ca hârtia, ai mei îmi auzeau fiecare suspin. Mama tot venea să-mi bată la ușă.
— Roo, ieși din cameră și vino să iei cina cu noi. Am făcut tofu cu conopidă tocată!
— Elaine, a spus tata, las-o să aibă puțină intimitate.
— Stă acolo de două ore, Kevin.
— Roo, a zis tata, nu vrei să ne povestești? Poate te putem ajuta.
— N-o să stea de vorbă cu noi. Obișnuiește-te cu asta. E adolescentă.
Cea mai bună chestie la care putem spera e să mănânce niște proteine.
— Scumpo, vrei să vorbești doar cu mine? Mama poate sta deoparte.
— Kevin!
— Elaine, știi că tu înrăutățești lucrurile. Poate că n-ar trebui să te bagi, de data asta.
— Ruby, a zis mama pe un ton strident. Dacă e o chestie de fete, știi că
poți vorbi cu mine.
Şi tot așa. Până la urmă, mi-am pus căștile, ca să nu mai aud toată acea gălăgie.
Marți seara83, ai mei m-au dus la o cină festivă pregătită de Juana. În dărăpănătura ei de casă e atâta păr de câine că trebuie să-ți iei niște jeanși vechi când te duci acolo, și cu siguranță nimic negru, fiindcă la plecare vei avea pe tine o ditamai blana. Mama m-a obligat să merg cu ei. Eu voiam să rămân acasă și să mă holbez la telefon, în speranța că Jackson va suna, dar ea mi-a spus că trebuia să socializez.
Era una dintre primele zile călduroase de primăvară, iar Angelo stătea afară, pe peluza din fața casei Juanei, și arunca bețe pentru șapte câini în același timp. Avea un sistem al lui, cu trei bețe aruncate prin rotație, așa că nu se oprea deloc. Câinii alergau înnebuniți de plăcere. Era mai înalt decât ultima dată când îl văzusem și își lăsase părul să crească, așa că-i apăruseră cârlionții. Purta un tricou cu câteva mărimi mai mare și niște pantaloni largi.
— Ruby are inima frântă, a anunțat mama. Prietenul ei a părăsit-o.
Angelo, înveselește-o tu. Roo, ajută-l să arunce bețele.
— Elaine! a izbucnit tata. Când o să-nveți să respecți intimitatea fiicei tale?
— Lumea n-ar trebui să aibă secrete, a spus mama. În plus, probabil că
el știa deja. I-am povestit totul Juanei la telefon.
— Elaine!
— Ce?
Mama și-a dus o mână la piept ca pentru a-și declara nevinovăția.
— E cea mai veche prietenă a mea!
— Hei, Roo, a zis Angelo. Am o strategie a mea. Fii atentă!
— Vezi? a spus mama. El vrea să-l ajute. Haide, Roo. Ne vedem înăuntru.
Cât au urcau treptele de la intrare, tata a tot bombănit-o pe mama.
Angelo și cu mine am aruncat o vreme bețele. Mâinile mi s-au umplut de bale. N-am vorbit prea mult, dar mi-a arătat cum o cățelușă, numită
Skipperdee, nu lăsa niciun băț din gură dacă n-o ridicai și-o strângeai în brațe. De fiecare dată când aducea câte unul, Angelo o culegea de jos cu mâna stângă și o strângea sub braț, în timp ce cu dreapta arunca alt băț, 83 Miercuri am aflat despre Kim şi Jackson, aşa că în acel moment eram încă în întuneric.
pentru ca restul câinilor să se îndepărteze; ea dădea atunci drumul bățului, el îl lua de jos cu mâna dreaptă, o lăsa pe ea jos cu stânga, apoi arunca bățul și ea o lua din nou la fugă. Mai avea o strategie și cu două
bețe aruncate în același timp; astfel, cățeii mai mici aveau și ei o șansă în fața labradorilor, care jucau mai dur.
După o vreme, am intrat și noi în casă, întrucât se făcuse ora cinei. Eu și tata am mâncat până am simțit că plesnim, fiindcă Juana e o bucătăreasă excelentă, iar noi veneam după săptămâni întregi de dietă cu terci macrobiotic și cereale.84 Şi mama a mâncat o grămadă, lopătând din toate cu nerușinare, de parcă bananele prăjite, creveții condimentați (de care eu nu m-am atins), ghiveciul de legume și înghețata cu nuci zaharisite ar fi făcut parte din regimul ei normal.
— Roo n-are partener pentru marele bal de sâmbătă seara, a spus mama, când ne savuram cu toții desertul pe terasa Juanei, iar câinii umblau de colo-colo, stropind cu urină gazonul. O să fie pe un iaht. Iar ea are cea mai frumoasă rochie. Dar nu și un partener.
— Mamă!
Îmi venea să mor.
