avertisment?88
Iată ce s-a întâmplat. Anul trecut, în noiembrie, eu și cu Shiv am fost aleși să facem o scenă împreună la cursul opțional de teatru. Trebuia să
lucrăm la ea, ca temă, așa că ne-am întâlnit de câteva ori într-o clasă
goală, în timpul pauzei de prânz, ca să repetăm. Shiv era (și este) un american indian cu nasul mare și cei mai imenși ochi pe care i-ai văzut vreodată. Eram fascinată de ochii lui. El e destul de bun prieten cu Pete (iubitul lui Cricket, după Valentine's Day) și cu încă un tip, Billy Krespin.
Joacă rugby și baschet, iar anul ăsta e combinat cu Ariel Oliveri. Am fost încântată că fac o scenă cu el. Mereu mi s-a părut un tip drăguț.
Bla bla bla: detaliile conversațiilor noastre și bilețelele spirituale prin care ne programam repetițiile, și atunci când am vărsat suc pe toată
catedra, și atunci când și-a pus brațul în jurul meu la o întrunire școlară
(dar în întuneric, ca să nu poată vedea nimeni) – nimic din toate astea nu e important.
Ce contează e că, într-o zi, s-a oprit din cititul replicii, a aruncat 88 Doctoriţa Z: — Te afli aici ca să-ţi vezi tiparele comportamentale. Recunoaşterea lor e primul pas pentru a le schimba, dacă asta vrei.
Eu: — Dar nu e vorba de un tipar comportamental. E ceva ce îmi fac mie oamenii.
Tăcere enervantă din partea doctoriţei Z.
Eu: — Faptul că aş vedea asta ca pe un tipar n-o să mă ajute cu nimic. Partea cu „fără
avertisment" înseamnă că nu există avertizare. Nu pot şti dinainte când urmează să se întâmple treaba asta, aşa că ce aş putea eu să fac?
Şi mai multă tăcere din partea doctoriţei Z. Şi mai enervantă, dacă e posibil.
Eu: — De ce nu spuneţi nimic?
Ea: — Voiam să te las să tragi propriile tale concluzii.
scenariul pe podea, s-a uitat în ochii mei și a spus:
— Roo, lasă-mă să te întreb ceva. Vrei să fii iubita mea?
— Da, am spus eu.
Pe urmă m-a sărutat. Chiar m-a luat în brațe și m-a sărutat. Un fior m-a trecut din cap până-n picioare, de parcă cineva răsucise în mine un comutator electric și mă aprinsese toată. Pielea lui era atât de caldă și el era dintr-odată atât de frumos, iar eu m-am gândit: Deci asta e chestia pentru care se face atâta vâlvă – fiindcă sunt sigură că nu m-am simțit așa când eram în pădure, în cămașă de noapte, cu Michael Malone. Am continuat să ne sărutăm până la sfârșitul pauzei de prânz, sprijiniți de ușa închisă a clasei, ca să nu ne poată întrerupe nimeni.
Iubită! Eram iubita cuiva! Ba mai mult, eram iubita frumosului, cunoscutului Shiv Neal, care se mai pricepea și la sărutat.
OK, deci sunt complet lipsită de demnitate. Imediat ce s-au terminat orele, am fugit pe gazon la Kim, Nora și Cricket și le-am spus veștile. Au fost absolut șocate și încântate: Cricket începuse chiar să sară de colo-colo.
— Shiv! Ah! a țipat ea.
— E în regulă, a spus Nora chicotind.
— L-ai văzut în echipamentul de rugby? Are niște picioare...
mamă-mamă! a spus Kim.
— Cum s-a întâmplat? a vrut Cricket să știe.
Le-am povestit tot.
Au voit să știe mai multe.
— Cum s-a simțit toată chestia?
Electricitate.
— Cum mirosea?
Nucșoară.
— Ce gust avea?
Nu știu. De persoană.
— Te-a lins pe ureche?
Nu. Scârbos! (Râsete.)
— L-ai apucat de fund?
— Cricket!
— Eu l-aș fi apucat de fund. (Şi mai multe râsete.)
