El m-a sărutat înapoi.
M-am gândit: e perfect. Îl iert pentru toate. Mă vrea din nou. Vom fi împreună.
Apoi m-a împins.
— Ruby, a spus Jackson cu o voce ciudată, puternică, de parcă ar fi vorbit în fața unui public. Ce faci? Lucrurile s-au schimbat. Am venit aici ca prieteni. Ştii că acum sunt cu Kim.
M-am uitat în cealaltă parte a punții. Acolo, holbându-se la noi – Heidi Sussman și Finn Murphy. Jackson s-a strecurat printre ei și a coborât în fugă treptele.
Când m-am văzut singură pe puntea iahtului, am avut un atac de panică. Heidi și Finn dispăruseră, iar în afara de Meghan și de unii de-a douășpea, care rămăseseră jos, în capătul celălalt al navei, și de doi îndrăgostiți care-și băgau limbile pe gât unul altuia, nu mai era nimeni
pe-acolo. Mă simțeam atât de amețită, încât a trebuit sa mă țin de balustradă ca să mă ridic. Inima îmi bubuia în piept, respirația îmi era sacadată și superficială. Simțeam că nu am aer. M-au luat transpirațiile, deși era incredibil de rece afară. În cele din urmă, am ajuns, împleticindu-mă, până la o bancă.
Noel a ieșit și s-a așezat lângă mine. El e tipul de la ora opțională de desen care mi-a trimis garoafa și versurile alea ridicole de Valentine's Day. „Cât te iubesc eu pe tine? Cât de sus zboară porcii.” Purta smoching, chestie nemaiîntâlnită la vreun alt băiat (toți aveau costume), și și-a aprins o țigară cu o brichetă argintie, de modă veche.
Noel e unul dintre tipii ăia relativ-prieteni-cu-toată- lumea care nu par niciodată serioși. E foarte ironic când vine vorba de Tate și de valorile pe care aceasta le promovează (jucători albi de lacrosse, de bani gata, posesori de BMW-uri), dar e foarte sigur pe el și nimeni nu-i face probleme. Arată destul de ridicol cu părul ăla blond și zburlit, căruia niște gel i-ar prinde numai bine, iar sprânceana stângă îi e întreruptă. În seara aceea, smochingul îi scotea și mai tare în evidență ghetele mari, de armată, ce luceau ca oțelul în lumina lunii.
Dacă Noel are iubite, nu le are din liceu. A venit singur la bal, chestie pe care nimeni n-ar fi îndrăznit s-o facă; Noel e însă așa un tip ironic și rupt de lume, încât a făcut-o fără să clipească, și nimeni nu l-a considerat un lepros.
— Hei, Ruby, a spus el prăbușindu-se lângă mine pe banca din apropierea balustradei. Am auzit că va fi o petrecere la tine acasă și că
prietenul tău trece printr-un moment mai dificil, provocat de el însuși, iar tu nici măcar n-ai o mașină cu care să ajungi la propria chermeză. E
adevărat sau sunt doar bârfe de la Tate?
Nu-mi venea să cred că-l lăsasem pe Jackson să dea sfoară-n țară că
petrecerea încă se ținea. Probabil că invitase jumătate din boboci și din cei de clasa a zecea.
— De unde știi că n-are cine să mă ducă? am întrebat eu.
(Oare Jackson chiar ar fi plecat fără mine?)
— Glumești?
Noel s-a scărpinat la nas și a tras un fum din țigară.
— Ştie toată lumea de pe iaht.
— Aha. Păi, atunci sunt sigură că n-o să vină nimeni.
— Or să vină, ascultă-mă pe mine. Deja m-au întrebat nu știu câți dacă
vin și eu. Ariel Oliveri... Katarina Dolgen... O să fie tărăboi mare.
— Oh, nu.
— Dacă sunt invitat, te duc eu acasă.
— Normal că ești invitat. Eu... eu n-am avut o săptămână tocmai bună.
Jackson le-a spus celorlalți despre petrecerea asta. A fost ideea lui.
Noel a zâmbit.
— E OK. Ştiu. Sunt la curent cu noutățile despre Ruby Oliver.
Îi eram atât de recunoscătoare lui Noel, de parcă ar fi fost cavalerul în armură strălucitoare. Mi-a dat jacheta lui, ca să mi-o pun pe mine, și m-a condus grăbit spre mașina lui. Așa că am ajuns cu el acasă, iar părinții mei aranjaseră niște lăzi frigorifice pline cu sucuri în capătul docului –
unde se află bărcile –, plus niște scaune pliabile și câteva lumânări în pungi de hârtie, care arătau foarte drăguț. Când am ajuns noi acolo, era deja ceva lume adunată: Matt și Nora (care a spus că e obosită, iar maică-sa a venit s-o ia la scurt timp după sosirea noastră);89 Ariel și Shiv; Katarina și Kyle; niște prieteni de-ai lui Jackson, care erau boboci; Shep
„Cabbie” Cabbot și o fată de-a douășpea cu un decolteu impresionant; niște tipi dintr-a zecea pe care îi știam de la lacrosse. Finn și Heidi au venit puțin mai târziu. Cricket90 și Pete nu și-au mai făcut apariția.
Era o noapte frumoasă, eram gazda unei petreceri pline de personaje populare, cu haine superbe, iar alături de mine se afla un băiat în smoching. Trebuia să fie ceva genial.
Eu, în schimb, eram distrusă.
Cineva mi-a dat o bere. Nu-mi aduc aminte cine. Până atunci, nu băusem niciodată mai mult de câteva guri (sau poate puțin vin, la petrecerea de după lansarea unui nou spectacol al mamei) – dar atunci am băut toată doza. Aș vrea să pot da vina pe asta, referitor la ce s-a întâmplat mai târziu – doar că nu pot, pentru că, așa cum spune și doctorița Z, sunt responsabilă pentru mine însămi.
Iată lista lucrurilor rele semiprovocate de bere care s-au întâmplat la petrecerea de pe doc (și trebuie să recunosc că trei dintre ele s-au întâmplat din vina mea):
89 Fiindcă era supărată pe mine pentru ce-i făcusem lui Kim şi, pe scurt, n-avea să mai vorbească niciodată cu mine.
90 Idem.
Unu: m-am ținut de mână cu Noel. L-am luat de mână intenționat, când au apărut Finn și Heidi. Simțeam că aveam nevoie de protecție. El m-a ținut de mână o vreme și mi-a plăcut. Dar m-am simțit ciudat a doua zi, când m-am gândit la faza asta. Nu voiam să pară că flirtam.91
Doi: curând, mi-a devenit clar că în povestea pe care o tot repeta Heidi la petrecere, despre ce văzuse ea că s-a întâmplat pe iaht, nu era inclusă și partea în care Jackson mi-a răspuns la sărut – chestie care a durat cel puțin douăzeci de secunde, pot să jur. Povestea lui Heidi92 era despre cum Jackson, fiind un sfânt fidel, i-a făcut o favoare iubitei lui și a mers cu săraca de ea, cu nedorita aia de fostă ochelaristă, la un bal la care ea nu avea partener, dar apoi ea (eu) a depășit limita într-un mod șocant, iar el a trebuit să se scuture de ea (de mine), pentru a-i putea rămâne fidel curvei fără fund cu care ieșea momentan (Kim) – lucru pe care normal că
