Patru: mama a găsit o doză de bere.
— Roo, ce caută asta aici? Sunt atât de dezamăgită de tine; nu știi că
unii dintre prietenii tăi conduc?
Bla bla bla.
Nu era mare lucru, în fond, dar tot a trebuit să ascult o predică
nesfârșită când, sinceră să fiu, nici nu mai știam pe ce lume sunt.
Așa că stăteam acolo, cu mama țipând la mine și cu Heidi spunând tot felul de porcării pe la spatele meu, intrigată de comportamentul lui Noel, și cu Angelo probabil supărat pe mine, și cu Jackson convins că-l înșelam și treceam prea repede peste și eram o ușuratică... Şi ai crede că situația nu se mai putea înrăutăți, dar hei! E vorba de viața mea. Situația se poate înrăutăți în orice moment.
Cinci: stăteam în fața casei, înghițind morala pe care mi-o făcea Elaine Oliver – care-și câștigă existența urlând pe scenă tot felul de monologuri insuportabile, deci nu poate vorbi decât cu un colosal și extrem de dramatic patos –, când am văzut-o pe Meghan apropiindu-se dinspre doc. Restul lumii încă petrecea, la vreo treizeci de metri mai acolo, unde se aflau bărcile. Abia dacă o văzusem pe Meghan la bal – arăta uluitor, într-o rochie neagră fără bretele, și cu un colier de perle în jurul gâtului.
Foarte diferit de stilul ei neîngrijit, de școlăriță.
— Bună seara, doamnă Oliver, a spus ea cât de politicos a putut.
— Meghan, ce bine-mi pare să te văd!
Brusc, mama se purta din nou frumos.
— Te-ai distrat la balul de primăvară?
— Da, a spus ea. L-am lăsat pe Bick cu mașina și-acum mă întorceam acasă. Am văzut lumânările. Roo, dai o petrecere?
— Normal, a spus mama, purtându-se ca o gazdă perfectă.
N-ai fi crezut niciodată că era aceeași femeie care cu doar câteva secunde în urmă urla la mine că mă distram într-un mod „nechibzuit, imprudent, ilegal și care îi pune pe ceilalți în pericol”, din cauza unei beri pe care nici măcar n-o cumpărasem eu.
— Vrei să bei un suc? a întrebat-o mama pe Meghan. Rochia ta e superbă, scumpo.
— Mulțumesc.
Mama s-a dus la una dintre lăzile frigorifice ca să-i aducă un suc.
— Roo, cum de nu m-ai invitat? a întrebat Meghan, imediat ce a ieșit din raza auditivă a mamei.
— Poftim?
— La petrecerea ta, a spus ea cu o voce rănită. Credeai că n-o să aflu de ea? Practic stau alături.
Sinceră să fiu, pur și simplu nu m-am gândit. Sigur, Meghan mă ducea cu mașina la școală în fiecare zi. Sigur, vorbeam anumite chestii și luam băuturi de la drive-thru- ul de la Starbucks, și ne împrumutam bani una alteia, și cântam melodiile de la radio – dar nu m-am gândit niciodată la ea ca la prietena mea. Cred că mi-am imaginat că se va afla la vreo petrecere cu Bick și Bătăușul și alți tipi de-a doișpea, și că nu-i va păsa de ce avea de gând gașca mea de la a zecea și a noua.
— Am... eu voiam să te invit, m-am bâlbâit eu. A fost un accident.
Jackson s-a ocupat de tot. Eu nu m-am prea amestecat.
— Ești supărată pe mine din vreun motiv? a întrebat Meghan.
Credeam că suntem prietene.
— Am uitat să-l invit și pe Noel, am spus. Nu s-a supărat. Pur și simplu a venit. Te rog, n-o lua personal.
— Eu n-aș fi dat niciodată o petrecere la care să nu te invit, a spus Meghan. Mergem împreună la școală în fiecare zi. Suntem vecine.
Tremura, brațele ei slăbănoage păreau vinete pe lângă rochia neagră
de mătase.
— Uite sucul, Meghan, a spus mama, întorcându-se cu o doză rece ca gheața. Sper că berea de ghimbir e în regulă; e tot ce ne-a rămas. M-am uitat după o Cola, dar n-am găsit, așa că ai rămas cu băutura nepopulară.
— Perfect, a spus Meghan, aruncându-i mamei un zâmbet drăgălaș.
Nici eu nu sunt o fată populară. Vă supărați dacă o iau cu mine? Sunt absolut epuizată. Ar trebui să merg și eu acasă.
M-am dus la baie și acolo am avut încă un atac de panică.
În lunea de după bal nimeni nu vorbea cu mine. Meghan n-a mai venit să mă ia de acasă cu mașina, așa că până la urmă m-a dus mama. Kim se întorsese din excursia de weekend cu ai ei, și-i puteam simți pe ea și pe Jackson ignorându-mă de la kilometri distanță.
Am încercat să vorbesc cu Cricket și cu Nora, dar Cricket mi-a spus doar „Mai târziu, Roo, OK? Avem ceva de făcut”, apoi amândouă s-au îndreptat spre sala de mese și nu m-au mai băgat în seamă tot restul zilei.
Katarina și gașca ei au fost destul de drăguțe, dar mi-am dat seama c-o făceau doar pentru că voiau să afle care era treaba cu Angelo și Jackson, ca să poată împrăștia zvonurile, așa că am avut grijă să nu intru în vorbă
cu ele.
Singura persoană care s-a purtat frumos cu mine a fost Noel. Am fost împreună la cursul opțional de desen, iar apoi s-a plimbat cu mine pe peluză, aprinzându-și ostentativ o țigară, cu mâinile pătate de vopsea, deși putea fi văzut de un profesor în orice moment.
