trei urși,
trei frați,
trei soldați,
trei țapi.
Trei prințese.
De când m-am întors din Europa, am scris și eu câteva povești. Variante.
Am o groază de timp la dispoziție, așa că dați-mi voie să vă spun o poveste. O
variantă, zic eu, a unei povești pe care ați mai auzit-o la un moment dat.
•
A fost odată ca niciodată un rege care avea trei fete frumoase.
Ajuns la bătrânețe, se întreba care dintre ele ar trebui să
moștenească regatul, din moment ce niciuna nu se măritase și nuavea moștenitori. Regele s-a hotărât să le ceară fiicelor sale să-șidovedească dragostea față de el.
I-a zis celei mai mari dintre prințese:
— Spune-mi cât de mult mă iubești.
Îl iubea cât toate bogățiile regatului la un loc.
A urmat prințesa cea mijlocie:
— Spune-mi cât de mult mă iubești.
33
Îl iubea cu tăria fierului.
Și prințesa cea mică:
— Spune-mi cât de mult mă iubești.
Mezina s-a gândit mai multă vreme înainte să răspundă. În celedin urmă, i-a spus că îl iubește așa cum iubește carnea sarea.
— Atunci nu mă iubești deloc, a răspuns regele.
Și-a dat fiica afară din castel și a ridicat podul în urma ei, ca să nuse mai poată întoarce.
Acum, prințesa cea mică ia calea pădurii fără să aibă o haină peea sau un colț de pâine. Străbate iarna cea grea, adăpostindu-se pesub copaci. Ajunge la un han și este luată în slujbă drept ajutoare debucătar. Și așa trec zilele și săptămânile, iar prințesa învață toate celetrebuincioase într-o bucătărie. Ajunge să-și întreacă în măiestriestăpânul și mâncărurile ei ajung să fie cunoscute în tot regatul.
Trec anii și prințesa cea mare în sfârșit se mărită. Pentrufestivitățile nunții, este chemat bucătarul de la han să pregătească
bucatele.
La sfârșit se servește un porc enorm rumenit. Acesta este felulpreferat de mâncare al regelui, dar de data asta a fost gătit fără picde sare.
Regele gustă friptura.
Gustă din nou.
— Cine a îndrăznit să servească o friptură atât de prost gătită lanunta viitoarei regine? strigă el.
Prințesa bucătăreasă apare în fața tatălui ei, dar este atât deschimbată, încă regele n-o recunoaște.
— Nu v-am pus sare în mâncare, Majestate, explică ea. Oare nu eadevărat că v-ați exilat fiica cea mică fiindcă ați considerat sarea fără
valoare?
Auzindu-i cuvintele, regele își dă seama nu numai că aceea estefiica lui, dar și că, de fapt, este cea care îl iubește cel mai mult.
Și apoi?
În tot timpul ăsta, fiica cea mare și cea mijlocie au trăit împreună
cu regele. Una era favorita lui o săptămână, iar cealaltă, săptămânaurmătoare. Se îndepărtaseră una de cealaltă din cauza comparațiilorpe care le făcea întruna tatăl lor. Și acum s-a întors fiica cea mică, iarregele îi ia regatul celei mai mari, care abia s-a măritat. Până la urmă,n-o să mai fie regină. Surorile cele mari sunt furioase.
34
La început, cea mică se scaldă în dragoste paternă. Însă, în scurttimp, își dă seama că regele este lovit de demență și înnebunit după
